1

Să ajungi  de la Serena van der Woodsen la surferița Nancy e chiar un salt…nu mortal, dar îndrăzneț! Anul trecut era pururi tânăra Adaline, așa că eu încă am rămas cu imaginea lui Blake Lively de fată frumoasă, talentată și devreme acasă (Și de mamă de copil și nevastă a lui Ryan Reynolds). Așa că nu pot sa afirm că nu m-am  mirat când am văzut că regizorul spaniol Jaume Collet-Serra (Orphan, Unknown, Non-Stop), care preferă filmele horror și de acțiune, a ales-o pe fragila Blake Lively drept protagonistă. Și nu se descurcă rău în postura de actor pus să joace singur (ok, nu e Tom Hanks din Cast Away!), cu răni la picior și cu nas umflat (pe care și l-a spart pe bune într-o secvență cu baliza).

 

 

2

Scenariul nu strălucește, nici măcar nu se apropie cu cel din Open Water, film din 2003 după un caz real, realizat cu un buget de 130 de mii de dolari, care chiar mi-a dat fiori! Nu degeaba a fost cumpărat de cei de la Lion’s Gate cu 2,5 milioane de dolari. Dar apropo de fiori am avut parte și în The Shallows, nu la vederea marelui alb, care e mai inteligent decât toată echipa de filmare, ci la cusăturile pe carne vie și la loviturile cu care se confruntă deseori surferii. Bine realizate filmările din Australia și cele din bazin, iar inițial am crezut că Blake chiar știe să stea pe placă, dar chiar dacă nu e străină total de acest sport, ea a fost dublată de o cascadoare-Sarah Friend- care realizează toate elementele de surfing. Acest lucru nu știrbește însă cu nimic prestația actoricescă și veridicitatea scenelor sau a trăirilor din film.

7

Am și râs discret la jocul de cuvinte legat de numele cunoscutului actor Steven Seagal și un pescăruș cu aripa frântă pe care luptătoarea studentă la medicină îl oblojește și apoi îl alintă cu numele celebrului actor practicant de aikido.

the-shallows

În afară de faptul că m-a enervat la culme tenacitatea, încăpățânarea și istețimea rechinului ( scuzabile ca parte a unui scenariu), pot spune că pelicula este o surpriză plăcută și un film reușit cu rechini și întâlnirile lor mortale cu oamenii. În realitate un rechin (fie el și Marele Alb) se mulțumea cu o carcasă de cașalot și nu cred că ar fi poftit la cărniță proaspătă de surfer sau de bețiv! Dar, fie și un lup mâncat de oaie…în acest caz un rechin ”mâncat” de o femeie!

6

Imaginile în culori fabuloase, cu panoramări de excepție ale plajelor și recifelor australiene îți taie respirația, după cum ideea că adâncul ascunde colți de creaturi letale îți taie cheful de a te mai avânta în larg. Pelicula marchează retina, dar și subconștientul care – în cazul sensibililor – o să pună ceva stoppere și o să revalorizeze înotatul în piscină. Poate…

4

Oricum, nimic nu se compară cu descătușarea, cu zborul pe sub valuri, cu desprinderea și plutirea pe apă, așa că suntem încă o dată fascinați de lumea surferilor care, deîndată ce devine subiect de film, polarizează, vrăjește, rămâne în memorie. Căci oricât de neîndemânatec sau subțire ar fi un scenariu, atunci când are o plajă sălbatică, apa de un turcoaz ireal în care se oglindește cerul, recife de corali și surferi, a caștigat „auditoriul” și atenția este captată.

Regia: Jaume Collet-Serra

Scenariu: Anthony Jaswinski

Cu: Blake Lively, Óscar Jaenada, Angelo Jose, Brett Cullen, Sedona Legge

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s