Jeff Beck –un muzician complet, cu un loc de onoare în aula rock-ului- a lansat acest megafon (Loud Hailer) prin care își strigă neliniștile legate de viitor, război și politică. Noua producție vine după discul Emotion & Commotion (2010) și alături de marele chitarist au onoarea să cânte vocalista Rosie Bones, chitarista Carmen Vandenberg, toboșarul Davide Sollazzi şi basistul Giovanni Pallotti.
La 72 de ani maestrul Jeff nu are nici o temere să experimenteze și nici o jenă în a acorda atenție elementelor muzicale moderne, fără a-l omite pe Jimi Hendrix (ascultați Scared For The Children). După câteva audiții ale albumului pot să spun cu mâna pe inimă că acest Loud Hailer este pentru mine, până acum, albumul anului 2016. E blues rock, e pasiune, e protest, e modern, e funky, e punk, e southern blues! E pur și simplu Jeff Beck!
Jeff putea să aibă ce vocalist/vocalistă și-ar fi dorit, dar Rosie Bones cântă/vorbește și chiar se fandosește exact așa cum vrea maestrul.
Nu trebuie să fii fan Jeff Beck sau un împătimit al chitarei pentru a simți energia și pasiunea acestui muzician care nu s-a culcat niciodată pe lauri și nici nu cred că s-a gândit vreodată la pensionare.
Muzicieni:
Jeff Beck – electric guitar
Carmen Vandenberg – electric guitar
Rosie Bones – vocals
Davide Sollazzi – drums
Giovanni Pallotti – bass
Cred că prima piesă Foghat pe care am ascultat-o a fost Slow Ride…Nu prea mi-a plăcut, dar era bună la petrecerile unde băieții trăgeau de corzile unei chitare imaginare, iar fetele stăteau, turcește, pe parchet și fumau, uitându-se la noi când cu amuzament, când cu ciudă (că nu prea mai alegeam și noi o piesă lentă). La sfârșitul anilor 80 am uitat de ei, iar la începutul anilor 90 când deja lucram în radio, erau alte alegeri muzicale (mai ales că descoperisem contemporary country).
Ei bine, în 2016 a apărut al 17-lea album de studio al englezilor (mai iubiți în SUA, decât la ei acasă), din formula de începuturi ținând steagul sus toboșarul Roger Earl, iar ceilați componenți jurând credință Foghat-ului din 2005: Charlie Huhn- rhythm guitar, vocals, Bryan Bassett-lead guitar și Craig MacGregor-bass. Albumul Under The Influence a fost bine primit atât de ascultători, cât și de critică, iar luna aceasta a ajuns pe 17 în clasamentul Billboard Hard Rock Album.
Din 1983 nu s-a mai întâmplat acest lucru și meritul e al bătrâneilor (Roger Earl a împlinit 70 de ani pe 16 mai, iar ceilalți se învârt în zona cu 60 și ceva).
Cele 12 melodii (din care una e un cover -Heard It Through The Grapevine și alta o reinterpretare a celui mai cunoscut cântec, pe care-l pomeneam la început-Slow Ride) sunt perfecte tot pentru petrecere (poate pentru oameni de vârsta mea).
Muzicieni:
Bryan Bassett – lead, slide guitar, background vocals
Roger Earl – drums, vocals
Jeff Howell – bass guitar, background vocals
Charlie Huhn – lead vocals, lead guitar
Craig MacGregor – bass
Scott Holt – vocals on „Upside of Lonely,” „Honey Do List,” „All Because of You”
