Poster AUTOPORTRETÎn general, cinematografia noastră a evoluat într-atât încât nu prea mai știi la ce să te aștepți. Au apărut așadar toate genurile, plus hibridări nenumărate, să avem de unde alege. Azi am să vă vorbesc despre primul lung metraj al Anei Lungu, “ Autoportretul unei fete cuminți”, un film făcut cu dragoste, căci cum altfel s-ar putea numi o producție cu buget cvasi inexistent la care au lucrat familia, prietenii, prietenii prietenilor, însumând această energie pozitivă, care se simte nu în film, care e unul în esență trist, dar în felul în care îl primesti, sesizând în el o vibrație care altminteri i-ar lipsi cu siguranță. Și nu este numai părerea mea, de vreme ce filmul are un parcurs festivalier meritoriu.

“Autoportretul unei fete cuminți” a avut premiera mondială la începutul anului în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam, a câștigat Marele Premiu la festivalul “Crossing Europe” din Linz-Austria, premiul pentru cea mai bună regie dar și premiul publicului la Bucharest IFF precum și premiul publicului la Festivalul Filmului European de la București. Un debut frumos pentru Ana Lungu, dar și pentru echipa ei extraordinară, formată din actori profesioniști, prieteni și părinți. Tatăl Anei Lungu este în film tatăl eroinei interpretate de Elena Popa și i-am remarcat laudativ pe amândoi: pe Elena pentru figura ei specială, versatilă și foarte interesantă, iar pe dl Dan Lungu pentru dezinvoltură, aplomb și realul talent actoricesc, care l-ar recomanda oricărui regizor care își dorește culoare, un anumit gen de umor implicit și o tipologie de părinte de modă veche, autoritar, dar detașat, parte componentă a unui nucleu matrimonial disfuncțional.

646x404Subiectul nu este spectaculos, și este centrat pe un decupaj din viața Cristianei, doctorandă în inginerie seismică, personaj introvertit și solitar, cu o existență recurentă pe care o împarte între discuții despre viață și relații cu cei doi prieteni- și ei niște ciudați, Alex și Michelle, la care se adaugă o relație vinovată cu un doctor însurat cu care se vede sporadic.

Filmul este construit mai mult pe sugestie, pe imagine și abia în al treilea rând pe dialog și relații între personaje. De alfel, mai totul suferă în universul filmului Anei Lungu de o fractură, interacțiunile sunt parcă și ele doar mișcări ale unor măști sociale. Toate personajele au frustrări, toți vor să își deznoade într-un fel sau altul comunicarea, dar nimeni nu reușește.

Deși în esență narează fără volute stilistice o poveste de viață tristă despre singurătate, inadaptare și iubire fără speranță, filmul are și momente hazoase, comicul de situație, vreun personaj episodic sau vreo zisă din dialog, făcându-ne să izbucnim în râs.

Aștept cu interes reacția publicului român la această producție Mandragora, în care îi mai putem vedea și pe Emilian Oprea- care anul acesta a mai avut un rol notabil în De ce eu?, filmul lui Tudor Giurgiu- dar și pe regizoarea de teatru Iris Spiridon și chiar pe producătoarea filmului, Anca Puiu, într-un rol episodic.

Regia: Ana Lungu

Scenariu: Ana Lungu

Cu: Iris Spiridon, Emilian Oprea, Elena Popa, Andrei Enache, Radu Iacoban, István Teglas

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s