Nu mă mai întreb de ce, cât şi cum îmi plac piesele lui Radu Afrim, preferând să urmăresc doar cum se răspândesc în carnea sufletului, ca un vaccin împotriva nepăsării, nedorinţei şi banalului.
Posts Tagged ‘István Teglas’
Radu Afrim și Trei surori- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov, călătorie inițiatică în căutarea ikigai-ului
Posted: 06/12/2019 by michaelaplaton in teatruEtichete:2019, Ada Galeș, Andrei Cozlac – video design, Ciprian Nicula, Emilian Oprea, Flavia Giurgiu, Florin Călbăjos, Irina Moscu – scenografie, Irina Movilă, István Teglas, Marius Manole, Natalia Călin, Raluca Aprodu, TNB, Trei surori-un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov de Radu Afrim
0
Radu Afrim – premieră la TNB cu „Trei surori”
Posted: 22/11/2019 by michaelaplaton in FilmEtichete:Ada Galeș, Andrei Cozlac – video design, Ciprian Nicula, Călin Țopa – sound design., Emilian Oprea, Flavia Giurgiu, Florin Călbăjos, Irina Moscu – scenografie, Irina Movilă, István Teglas, Marius Manole, Natalia Călin, premiera, Radu Afim, Raluca Aprodu, TNB, Trei surori
La început de decembrie, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, Cehov se întâlneşte cu viziunea unuia dintre cei mai neconvenționali și mai talentați regizori de teatru din România, Radu Afrim.
Autoportretul unei fete cuminți
Posted: 23/09/2015 by MarcelPlaton in FilmEtichete:2015, Ana Lungu, Andrei Enache, Autoportretul unei fete cuminți, cinema, Elena Popa, Emilian Oprea, film, film romanesc, filme noi, Iris Spiridon, István Teglas, movie, Radu Iacoban, recenzie, review, trailer
În general, cinematografia noastră a evoluat într-atât încât nu prea mai știi la ce să te aștepți. Au apărut așadar toate genurile, plus hibridări nenumărate, să avem de unde alege. Azi am să vă vorbesc despre primul lung metraj al Anei Lungu, “ Autoportretul unei fete cuminți”, un film făcut cu dragoste, căci cum altfel s-ar putea numi o producție cu buget cvasi inexistent la care au lucrat familia, prietenii, prietenii prietenilor, însumând această energie pozitivă, care se simte nu în film, care e unul în esență trist, dar în felul în care îl primesti, sesizând în el o vibrație care altminteri i-ar lipsi cu siguranță. Și nu este numai părerea mea, de vreme ce filmul are un parcurs festivalier meritoriu. (mai mult…)
