legend-227095lMomentul în care un actor începe să primească roluri scrise special pentru a-i pune in valoare talentul este unul foarte important pentru cariera lui. Înseamnă că are deja o cotă de piață, e listat la “bursa” măiestriei artistice și parcursul lui profesional a atins punctul în care – dacă își menține traiectul ascendent- poate ajunge pe culmi. Cred că în acest punct specific se găsește acum Tom Hardy care a început timid cu Stuart: A Life Backwards, a crescut cu RocknRolla și Inception, a trecut prin faza Bronson până la Locke, a juns la The Revenant și a explodat în Mad Max și Child 44.Tom1

Acum joacă în mod magistral un dublu rol care ar pune probleme și maeștrilor într-ale actoriei și reușește să fie pe rând schizoidul briliant și inconștient, Ron, și lucidul, raționalul și mult mai echilibratul Reggie, cele două jumătăți ale tandemului gemelar Kray. Iar despre cei doi gemeni care au speriat la propriu Londra anilor ’60, rămânând nu doar legendari, ci devenind chiar mitici, s-au spus atâtea lucruri și există atâtea mărturii încât un asemenea subiect nu era de ratat. L-a valorificat extraordinar Brian Helgeland- acum regizor, dar și autor al scriptului, după ce ne-a uimit de-a lungul vremii cu scenarii de excepție precum Mistic River, LA Confidential, Conspiracy Theory, Salt sau 42. Așa că abordarea acestui subiect atât de ofertant era o ocazie rară de a-și valorifica talentul scriitoricesc și a pune pe ecran povestea celor mai cunoscuți gangsteri britanici, a căror activitate infracțională a cooptat și mafia americană, dar a și adus în prim plan, prin scandaluri de amploare, membri marcanți ai politicii vremii.

Tom2Filmul este aproape perfect construit, singurul reproș fiind reprezentat de acele câteva zone în care trenează devenind discursiv. Dar jocul memorabil pe care îl face Tom Hardy alături de Chazz Palminteri, David Thewlis (pe care l-am văzut recent în Macbeth) și Emily Browning ne despăgubeste cu prisosință, așa că la final ne surprindem fermecați de film și fani ai lui Tom cel carismatic și talentat. Iar dacă mă gândesc bine , mai că îmi vine să cred că Brian Helgeland a scris partitura asta bicefală special pentru el.

Oricum filmul merita văzut din orice perspectivă am privi lucrurile; fie că suntem interesați de latura reală a poveștii și de versiunea pe care ne-o propune aici regizorul –scenarist, fie că îi urmăm pe actori, fie ne lăsăm pur și simplu în voia dorinței de a ne relaxa la cinematograf. Și în oricare dintre ipostaze ne-am regăsi vom fi captivați de acest film de un realism stilat, în ciuda faptului că descrie viețile unor infractori notorii. Mărirea și decăderea lor este surprinsă gradual, și în vreme ce Reggie pare să ne polarizeze atenția cu farmecul lui, Ron este cel care îi oferă lui Hardy ocazia unui rol de compoziție pe care îl face cu voluptate și cu o ferocitate a exteriorizării demnă de un schizofrenic. De altfel în acest gen de roluri rezidă mareția unui actor, și ori de câte ori are loc o întâlnire stelară între cei doi- personaj și cel care îl întruchipează- rezultatul nu poate fi decât de excepție.

Foarte interesantă ideea narațiunii ce se inserează în momentele importante ale peliculei, pe care – într-un mod paradoxal și inovativ- o susţine nu un personaj conex, nu unul care povestește frânturi din viața lui trecută cu experiențele ei spectaculoase, ci un personaj care a dispărut din lumea fizică, alegând sinuciderea ca izbăvire a unei vieți din care dispăruse iubirea. Naratoarea este Frances, delicata și copilaroasa prietenă și apoi soție a lui Reggie, care ne introduce în legenda fraților Kray prin unghiul ei de vedere, lăsându-ne însă destulă lejeritate în a discerne singuri ce etichete să atașăm personajelor.

Ceea ce ne captează atenția este relația cu totul specială a celor doi gemeni identici, care le parcurge existența ca un montagne russe, dar care îi ține împreună prin simplul fapt că sunt jumătățile aceluiași dipol și că orice ar face nu se pot smulge din această dihotomie. Scenele brutale dintre cei doi frați sunt de un realism tulburător, dialogurile lor pe măsură, iar felul în care Tom Hardy reușește să livreze cele două personaje identice fizic, dar atât de diferite- este fără cusur. Așa că n-o să ne mirăm nici dacă o să-l vedem nominalizat la Oscar, și n-o să ne pară rău dacă o să și câștige.

Adăugăm coloana sonoră (şi pe Duffy, care cântă și apare câteva secunde) ce susține excelent acțiunea, costumele semnate Caroline Harris și toată atmosfera gen Scorsese movie și întregul devine palpitant, provocator și realist, într-un fel în care numai filmele de calitate o pot face.

Legend este fără îndoială un film care o să devină antologic, într-atât e de închegat ca substanță, dialog și personaje, așa că fără îndoială ne va face plăcere să-l revedem și peste ceva vreme.

Regizor: Brian Helgeland

Scenariu: Brian Helgeland, John Pearson

Cu: Tom Hardy, Emily Browning, Taron Egerton, Paul Anderson, Christopher Eccleston, Joshua Hill, David Thewlis, Colin Morgan, Tara Fitzgerald, Nicholas Farrell, Sam Spruell, Chazz Palminteri

Reclame
Comentarii
  1. […] Gangsteri de legenda au mai scris: Malaezu, Angela, Diana Duca, RadioTopic si Gazeta de […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s