Posts Tagged ‘Marion Cotillard’


poster

Nu încape nici o îndoială că atunci când există un “precedent” într-un joc video de succes şi vrei să îl adaptezi pt marele ecran, lumea se aşteaptă la ceva de excepţie şi, în caz că nu e chiar aşa întru totul, este dezamăgită ca un copil căruia i s-a luat direct de pe limbă acadeaua.  Personal însă am avut prilejul să vizionez filmul fără să fiu în vreun fel tributară jocului, aşa că percepţia mea a fost liberă de preconcepţii, şi m-am bucurat de un film de acţiune, cu multe scene de combat excelent coregrafiate, pe un scenariu ok, cu o echipă de actori cu nume mari şi cu nivele de măiestrie diferite.

(mai mult…)

Reclame

allied Michaela spune:

Sincer, finalul acestui an mă găseşte ceva mai obosită de experimente şi extravaganţe cinematografice, şi mai dornică să apreciez un film clasic, de “origine controlată” , capabil să furnizeze o stare, o emoţie, un gând. Aşa că Aliatul lui Zemeckis a venit pe un teren fertil şi a cules roadele aşteptărilor mele. Şi uimitor nu e până la urmă  scenariul – care porneşte de la o poveste reală, investit fiind astfel încă de la început cu o veridicitate care miscă, dar dă şi acurateţe – ci apariţia eclatantă a lui Brad Pitt, cu şarmul şi frumuseţea lui fără vârstă, care îl fac – după părerea mea – cel mai charismatic şi mai perfect exemplar masculin al cinematografiei actuale. Este fără cusur în toate cele, şi nu avem nici o scăpare sub asaltul farmecului lui particular, aproape de nedefinit, dublat de o măiestrie ce îi dă lejeritatea de a se poziţiona confortabil în orice rol. Aşa că după partitura de acum un an din By The Sea, filmul regizat de Angelina Jolie, care pare să fi fost o curtoazie dedicată (înca -pe atunci) soţiei, mai degrabă decât o alegere personală, Max Vatan- un gen de James Bond în vreme de război- ne apare cu atât mai spectaculos- cu cât e şi uman (cu tot cu iubirea interzisă pentru care luptă, cu tot cu lacrimi pe obraz și ploaie în păr, de-a valma cu vulnerabilităţi şi duritate extremă!) şi mai “accesibil”. Nici măcar Marion Cotillard, care este definiţia însăşi a expansivităţii şi volubilităţii franceze, nu reuşeşte să îi umbrească haloul lui Brad, cu toate că între ei este o chimie palpabilă aproape, care a dat apă la moara multora să vadă o poveste ce ar fi trecut dincolo de scenariu. Dar mai presus de speculaţiile presei de scandal, nouă ne rămane filmul acesta frumos, cu doi actori înzestraţi, care ne dăruiesc două personaje capabile să impresioneze şi să rămână memorabile. (mai mult…)


The Little Prince

Cu siguranță pentru mine acesta a fost filmul sezonului, poate chiar al anului, și pot să afirm că am avut emoții știind că regizorul filmului este Mark Osborne, cel care ne-a dat Kung Fu Panda, minunata animație nominalizată la Oscar. În câte feluri poți să spui o poveste și ea să rămână nealterată și vie ca la prima lectură? Dar dacă este vorba de una dintre cele mai frumoase narațiuni ale literaturii? Și dacă nu e doar o simplă istorioară pentru copii, ci o călătorie inițiatică în care ești condus și abandonat într-un imaginar în care guvernează pe rând sufletul, apoi mintea duală, pentru ca apoi să te întorci la sinele tău transformat și puternic? (mai mult…)


indexCa sursă de inspiraţie doar folclorul şi Shakespeare pot genera la nesfârşit alte şi alte versiuni şi cu siguranţă regizorii, scenariştii şi mai ales actorii consideră că este o provocare fiecare nouă punere în scenă. Iar dintre creaţiile marelui Will, Macbeth este cea mai terifiantă, cea mai întunecată şi mai depresivă, predestinată parcă să ne urmărească cu tenebrele ei mult după vizionare. Propunerea lui Justin Kurtzel se revendică dintr-o înclinaţie predilectă către sângeros şi şocant, dacă ne gândim la parcursul lui cinematografic (Snowtown, Assassin’s Creed). Ce reuşeşte însă să facă pornind de la textul shakespearean este de excepţie! (mai mult…)