Posts Tagged ‘Rene Russo’


The_Intern_PosterDe mult nu am mai văzut o comedie care să mă amuze, care să rimeze cu filosofia mea de viață și să fie adorabilă în modul cel mai direct și accesibil, precum această producție regizată de Nancy Meyers. E adevărat că are o distribuție super și că Robert  DeNiro ne mai surprinde înca o dată cu fețele lui cu grimase caraghioase, ca Anne Hathaway a evoluat de mult la roluri complexe sau de compoziție (Les Miserables, Love & Other Drugs, Passengers, Interstellar ) și ca Rene Russo –oricât ar îmbătrâni rămâne o siluetă de catwalk. Si tot adevărat e că scenariul nu este unul care strălucește, găselnița de senzație fiind programul social care îi reinserează pe pensionari și le redă pofta de viață aducându-i iar la serviciu. În rest, același story din care aflăm – a mia oară – ce anume este mai important în viață (adică familia), ce se întâmplă atunci când ești workoholic (pierzi în planul principal ), care sunt valorile adevărate care trebuie să prevaleze (în nici un caz slujba!) și că dacă n-ai un bătrân, ai face bine să îți cauți unul de urgență. Așadar nimic nou sub soare! Și merită atunci să vedem filmul acesta? Răspicat  spun DA, de tot atâtea ori cât e nevoie să înțelegeți că nu e niciodată de ajuns să ni se amintească lucrurile esențiale pe care- în goana noastră nebună după diverse tipare de succes-  le uităm sau le abandonăm vremelnic sau definitiv. (mai mult…)

Reclame

Jake Gylenhaal1If it bleeds, it leads – este neîndoielnic cel mai potrivit motto pentru acest film dur, care nu mai este doar o satiră la adresa practicilor sângeroase ale televiziunilor americane de știri care vânează doar senzaționalul, ci un deget acuzator îndreptat dur către cei care încurajează, îngăduie și difuzează aceste știri. Sigur că apetitul spectatorului este cel care hrănește cererea televiziunilor- și aici să ne amintim faptul că de-a lungul istoriei execuțiile erau publice și lumea se bulucea să vadă arderi pe rug, tăieri de capete și spânzurări, și mai exista și lapidarea pe care o făceau cu sârg (evident manipulați binișor) chiar poporenii, crezând cu tărie că înfăptuiesc un act de justiție. În zilele noastre s-a transmis pe undeva apetitul asta nesănătos pentru gregar, pentru moartea în direct, pentru suferința expusă, iar televiziunile de pretutindeni s-au grabit să promoveze fără scrupule acest gen, sporindu-și ratingurile și alimentând foamea de senzațional. Iar dacă mai adăugăm și reality show-urile…avem panorama întreagă a decăderii prin televiziune. Cât de jos?….Cât se poate!  (mai mult…)