Radiotopic

If it bleeds, it leads – este neîndoielnic cel mai potrivit motto pentru acest film dur, care nu mai este doar o satiră la adresa practicilor sângeroase ale televiziunilor americane de știri care vânează doar senzaționalul, ci un deget acuzator îndreptat dur către cei care încurajează, îngăduie și difuzează aceste știri. Sigur că apetitul spectatorului este cel care hrănește cererea televiziunilor- și aici să ne amintim faptul că de-a lungul istoriei execuțiile erau publice și lumea se bulucea să vadă arderi pe rug, tăieri de capete și spânzurări, și mai exista și lapidarea pe care o făceau cu sârg (evident manipulați binișor) chiar poporenii, crezând cu tărie că înfăptuiesc un act de justiție. În zilele noastre s-a transmis pe undeva apetitul asta nesănătos pentru gregar, pentru moartea în direct, pentru suferința expusă, iar televiziunile de pretutindeni s-au grabit să promoveze fără scrupule acest gen, sporindu-și ratingurile și alimentând foamea de senzațional. Iar dacă mai adăugăm și reality show-urile…avem panorama întreagă a decăderii prin televiziune. Cât de jos?….Cât se poate! 

După vizionarea filmului distribuit de RoImage-The Nightcrawler- trei chestii mă bântuiau în drumul spre casă: melodia The Barry Williams Show (… Dysfunctional excess…Is all it took for my success), compusă şi cântată de Peter Gabriel, ştirile de la aproape orice oră, de la aproape toate posturile TV de ştiri din România şi striviţii mintal care fac fotografii pe langă maşini accidentate, doar doar vor surprinde o agonie, o faţă desfigurată sau ceva sânge. Nu ştiu dacă la noi se dau bani pentru înregistrări surprinse de la accidente, atacuri, tâlhării, dar în SUA este o categorie de „prădători” care chiar asta face: vinde televiziunii, care oferă cel mai mult, imagini în exclusivitate ( pentru creşterea rating-ului) cât mai sângeroase, violente şi compromiţătoare. Se ştie că atât în presa scrisă, dar mai ales în televiziune, violenţa este garanţia succesului. Lumea vrea să vadă moarte, agonie, macabru şi mai ales pe larg dezbătute de prezentatorii de ştiri. Norocul (sau ghinionul) românilor este CNA-ul care a completat, acum 3 ani, Codul audiovizual în sensul interzicerii difuzării de imagini de la locul tragediei, atunci când e vorba de sinucideri, crime şi mutilări. S-a cerut în mod clar nedifuzarea de imagini care arată suferinţa familiilor victimelor. Cât se respectă, ştiţi şi voi! Nu noi am inventat televiziunea, dar se pare că noi o „perfecţionăm”. Subliniez, încă o dată că din fericire la noi se insistă mai puţin pe sânge şi se bate monedă pe aluzii sexuale de şantier, pe vedetele siliconate, pe divorţuri şi măritişuri, pe teleshoping, canapele şi asistente. Deci, în concluzie, adică…e bine 🙂

Regizorul Dan Gilroy este la prima lui încercare, dar are în spate (un grăunte jumătate) câteva scenarii de răsunet: The Fall, Real Steel şi The Bourne Legacy. În plus este şi soţul doamnei Rene Russo de vreo 22 de ani. Apoi , pentru această primă producţie a fost uşor ajutat şi de Tony Gilroy, fratele său mai mare cu 3 ani, dar şi mai experimentat. Dar, serios vorbind, am remarcat faptul că i-a dat spaţiu de desfăşurare lui Gyllenhaal, cât Casa Poporului. Şi Jake nu dezminte: se desfăşoară în voie,e plin de energie, nu clipeşte, a slăbit 10 kg, ca să dea senzaţia unui înfometat după bani, la început, şi mai apoi disperat după faimă. Are momente când e respingător, dar și când e fascinant, iar asta e o mare realizare. Rolul lui este să creeze un personaj care calcă pe cadavre pentru a obţine ceea ce-şi doreşte.

Un film dur, necruțător, de carnasieri, dar care este o felie de realitate, un tablou al decăderii umane prin televiziune – prin urmare un subiect solid –dar trist- al lumii mediatice în care trăim zi de zi.

„I like to think that if you see me, you’re having the worst day of your life.Filmul este cinic până peste poate, dar mass media americană merită aşa ceva!

James Newton Howard ”pictează” personajele prin coloana sonoră ajutând la trecerea filmului din satiră în comedie neagră, apoi în psihologic și chiar în thriller. Rezultatul? Un film bun și un rol de care Jake Gyllenhaal poate fi mândru!

Regia: Dan Gilroy

Scenariu: Dan Gilroy

Cu:  Jake Gyllenhaal, Rene Russo, Bill Paxton, Riz Ahmed, Kevin Rahm, Ann Cusack, Bill Seward, Carolyn Gilroy, Christina de Leon