Posts Tagged ‘2015’


AfisBlack Mass este cel de-al treilea film de regizor al lui Scott Cooper, după Crazy Heart din 2009 şi Out of The Furnace de acum doi ani, el fiind îndeobşte actor, aşadar “reconvertit” la regie dintr-un impuls pe care –văzând Black Mass- îl salut. Filmul este uimitor nu doar prin subiectul lui decupat din realitate- o alianţă atipica între un agent FBI şi un gangster, dar mai ales prin castingul de excepţie. Aşa se face că Scott Cooper arunca în “arenă” o garnitura de actori de mare valoare pe care îi struneşte cu eleganţă, acurateţe şi măiestrie, reuşind o performanţă demnă de luat în seamă. Şi e deajuns să îi notăm pe: Kevin Bacon, Johnny Depp, Juno Temple, Dakota Johnson, Benedict Cumberbatch, Peter Sarsgaard, Sienna Miller, Joel Edgerton- care se pare că e pe val pentru că deja este al treilea film al anului după The Gift (unde şi scrie şi regizează şi joacă) şi Life. Adăugăm şi rolul  din The Great Gatsby- Tom Buchanan- şi avem un repertoriu ce acoperă variate genuri şi partituri, toate excelent interpretate, semn că australianul de 41 de ani este un actor notabil. (mai mult…)


poster-the-martian-680Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, filmul acesta ar fi trebuit să fie lansat pe 4 iulie, într-atât de american în esenţa lui este, de infuzat cu toate valorile pe care acest popor –relativ tânăr- a ştiut nu doar să le promoveze, dar să se şi sprijine în susţinerea identităţii proprii. Filmul, deşi are un regizor ilustru, nu se ridică la nivelul altor producţii semnate Ridley Scott, dar nici nu alunecă pe panta facilităţii. Numai că subiectul este puţin schematic (mă rog, e o ecranizare, aşa că ar putea da vina pe autorul cărţii, Andy Weir!) şi îi lipseşte imaginea fascinantă a lui Cuaron din Gravity, sau plot-ul alambicat şi spectaculos din Interstellar. Dar ne place, fără îndoială, nu doar pentru că îl vedem pe Matt Damon într-un rol care ar fi putut fi un Cast Away pe Marte, dacă n-ar fi avut inserturile cu strădaniile terestre ale celor de la NASA. Şi sincer, oricât îmi place mie Matt, trebuie să recunoaşteţi că Tom Hanks este pe un alt palier al măiestriei actoriceşti. (mai mult…)


The_Intern_PosterDe mult nu am mai văzut o comedie care să mă amuze, care să rimeze cu filosofia mea de viață și să fie adorabilă în modul cel mai direct și accesibil, precum această producție regizată de Nancy Meyers. E adevărat că are o distribuție super și că Robert  DeNiro ne mai surprinde înca o dată cu fețele lui cu grimase caraghioase, ca Anne Hathaway a evoluat de mult la roluri complexe sau de compoziție (Les Miserables, Love & Other Drugs, Passengers, Interstellar ) și ca Rene Russo –oricât ar îmbătrâni rămâne o siluetă de catwalk. Si tot adevărat e că scenariul nu este unul care strălucește, găselnița de senzație fiind programul social care îi reinserează pe pensionari și le redă pofta de viață aducându-i iar la serviciu. În rest, același story din care aflăm – a mia oară – ce anume este mai important în viață (adică familia), ce se întâmplă atunci când ești workoholic (pierzi în planul principal ), care sunt valorile adevărate care trebuie să prevaleze (în nici un caz slujba!) și că dacă n-ai un bătrân, ai face bine să îți cauți unul de urgență. Așadar nimic nou sub soare! Și merită atunci să vedem filmul acesta? Răspicat  spun DA, de tot atâtea ori cât e nevoie să înțelegeți că nu e niciodată de ajuns să ni se amintească lucrurile esențiale pe care- în goana noastră nebună după diverse tipare de succes-  le uităm sau le abandonăm vremelnic sau definitiv. (mai mult…)


Poster AUTOPORTRETÎn general, cinematografia noastră a evoluat într-atât încât nu prea mai știi la ce să te aștepți. Au apărut așadar toate genurile, plus hibridări nenumărate, să avem de unde alege. Azi am să vă vorbesc despre primul lung metraj al Anei Lungu, “ Autoportretul unei fete cuminți”, un film făcut cu dragoste, căci cum altfel s-ar putea numi o producție cu buget cvasi inexistent la care au lucrat familia, prietenii, prietenii prietenilor, însumând această energie pozitivă, care se simte nu în film, care e unul în esență trist, dar în felul în care îl primesti, sesizând în el o vibrație care altminteri i-ar lipsi cu siguranță. Și nu este numai părerea mea, de vreme ce filmul are un parcurs festivalier meritoriu. (mai mult…)


Everest
Am vizionat acest film pe care îl anticipam și pe care îl trecusem deja pe lista acelora care nu trebuie ratate în această toamnă și –sincer- am primit mai mult decât mă așteptam.

În primul rând am avut bucuria să partajăm această vizionare cu un invitat deosebit, alpinistul Alex Găvan, care ne-a decodat puțin din ce înseamnă alpinismul în plan spiritual și fizic, cum poți face față provocărilor muntelui și cât de improprie e exprimarea clasică “a cuceri un vârf”, mărturisind că în proporție de 70% ceea ce vedem în film este autentic. (mai mult…)


ÎN LIPSA RAȚIUNII

afis

Ori de câte ori vine momentul să mai văd un film semnat Woody Allen simt în așteptarea lui un fior la periferia ființei, întrebându-mă cu ce va să mă mai uimească. Și nu este întotdeauna genial, așa cum ne așteptăm, și filmele nu curg firesc, pentru că niciunul nu e comun, dar de fiecare dată avem neaparat întâlnire cu mari actori și –mai ales – cu o viziune regizorală diferită de tot ce știm, unică într-un mod brand-uit deja. (mai mult…)


UNCLE_70x100RUnited Network Command for Law and Enforcement

Am avut două motive în plus (faţă de îndatorirea de înrăit consumator de filme) să văd cea mai nouă producţie distribuită de Freeman Entertainment: e un remake al celebrei serii din anii 60, în care vedetele de atunci erau Robert Vaughn şi David McCallum şi faptul că regia e a lui Guy Richie, cel care s-a hotărât să facă film după ce a văzut Butch Cassidy and the Sundance Kid, film realizat chiar la un an după ce se năştea şi văzut -evident- mult mai târziu, la vremea în care începea să viseze. Acum serios vorbind, în afară de Swept Away din 2002, care este de nevăzut, toate celelalte filme ale regizorului britanic sunt cel puţin interesante. Chiar şi scurt metrajul The Hard Case, prin care i-a atras atenţia lui Trudie Styler (nevestica lui Sting) şi care a investit în Lock, Stock & Two Smoking Barrels (unde Sting îl interpretează pe JD, tatăl lui Eddy şi patronul unui bar). (mai mult…)


Afis_Southpaw - Lovitura de stangaDupă ce anul trecut aproape pe vremea asta ne oferea Equalizer, iată-l pe Antoine Fuqua (da, tot acela căruia îi datorăm, printre altele şi Training Day) reeditând performanţa de a regiza un film provocator, visceral şi intens, cu o distribuţie valoroasă şi un rol principal care îi prilejuieste lui Jake Gyllenhaal o ieşire la rampă care va capta neîndoielnic atenţia, şi –poate- şi câştigarea unor premii. Căci este uimitor ca Billy Hope, un pugilist crescut în sistemul instituţional, care îşi realizează visul vieţii dobândind tot ce şi-ar putea dori un om: o familie minunată, succes, bani, recunoaştere . Dar cum viaţa nu e dreaptă, hazardul năruie totul într-o clipă, şi el trebuie să lupte de această dată cu adversari mult mai de temut: legislaţia privind protecţia copilului, sistemul judiciar american, durera şi pierderea, teama, furia , neîncrederea. (mai mult…)


PaperposterFilmul lui Jake Schreier este unul pentru adolescenţi şi nostalgicii vârstei, pentru romantici şi sensibili,pentru toţi cei înclinaţi să vadă la cinematograf poveşti frumoase, mai degrabă decât drame şi horror-uri. Valorificând cinematografic un best seller, nuvela omonimă a lui John Greenm scrisă acum şapte ani, scenariul nu este unul inovator, dar ca şi cartea probabil, readuce prospeţimea unei vârste minunate- adolescenţa- şi a unei perioade pe care nimeni nu o poate uita- ultima clasă de liceu cu balul de final şi plecarea la facultate. (mai mult…)


The Gift posterV-aţi întrebat ce anume face dintr-un thriller un film ce merită văzut? Eu am facut-o, şi de fiecare dată am avut un singur răspuns, acelaşi. Dincolo de scenariul în sine, de distribuţie şi performanţe actoriceşti, de artificii cinematografice, ceea ce ne face să apreciam genul acesta este tensiunea, intenţia insidioasă, aşteptarea. Aşa că indiferent despre ce e vorba, cine joacă sau cum e filmat, produsul final devine unul notabil atunci când ne induce o stare de tensiune de la început şi până la sfârşit. Şi fie că sărim de pe scaune la scenele care ne iau pe nepregătite, fie că doar tresărim, asta înseamnă că avem de-a face cu un thriller autentic. Ceea ce am avut spre vizionare şi la întâlnirea cu ultima producţie a lui Joel Edgerton, actor, scenarist, regizor şi producător australian cunoscut mai ales din apariţiile lui din Zero Dark Thirty, Exodus: Gods and Kings, dar mai ales din minunatul The Great Gatsby al lui Baz Luhrmann, unde face un rol de calibru- Tom Buchanan- în compania lui Leonardo DiCaprio,Tobey Maguire şi Carey Mulligan. (mai mult…)