
Spinoff al Suicide Squad, Birds of Prey o învesteşte pe Harley Quinn să preia frâiele într-o producţie narată la persoana I şi coregrafiată după gustul şi temperamentul fostei iubite a lui Joker, într-o desfășurare ca un manifest girl power.

Spinoff al Suicide Squad, Birds of Prey o învesteşte pe Harley Quinn să preia frâiele într-o producţie narată la persoana I şi coregrafiată după gustul şi temperamentul fostei iubite a lui Joker, într-o desfășurare ca un manifest girl power.

Poate unul dintre cele mai ecranizate romane ale tuturor timpurilor, „Fiicele Doctorului March” al Louisei May Alcott vine acum cu o versiune proaspătă regizată de Greta Gerwig, având o distribuţie stelară şi o coloană sonoră semnată de unul dintre cei mai importanţi compozitori de muzică de film- aşa că toate cele 13 nominalizări de până acum la Oscar, Golden Globes şi BAFTA par îndreptăţite.

Cu palmares deja la Globurile de aur unde a câştigat premiile pentru cel mai bun film şi regizor, drama lui Sam Mendes ar putea părea simplistă dacă o comparăm cu filmele de război deja consacrate. Dar dacă nu ignorăm genericul de final, ne dăm seama că este vorba de o poveste adevărată pe care bunicul său i-a povestit-o, şi care seamănă cu atâtea poveşti pe care unii din noi le-am aflat la rându-ne tot de la bunici, istorii în care hotarul dintre viaţă şi moarte era incredibil de apropiat şi în care hazardul guverna alaturi de şansă.

Devenit fără concurență pe Broadway cel mai longeviv musical ever, CATS al lui Andrew Lloyd Weber este în această variantă cinematografică tot ce era pe scenă , cu încă ceva în plus- upgradarea fiind adusă de CGI-ul care te năuceşte pur şi simplu şi îţi dăruieşte bucuria de a fi parte din aventura clanului pisicesc Jellicle, într-o poveste emoţionantă si magică despre iubire, acceptare şi iertare, despre puterea de a visa şi speranţa că există şi a doua şansă.

Michaela:
Nu mă îndoiesc că vor fi mulţi pro acest ultim film ce încheie Saga, după cum vor fi şi unii împotriva lui, căci e imposibil să împaci pe toată lumea în condiţiile în care orizontul aşteptărilor este atât de sus. Dar cum disensiunile fac valuri, asta va fi benefic pentru publicul ce va dori să vadă „obiectul” disputei , aşa că până la final totul va da cu plus.

Foto credit microFILM
Producția româno-sârbă „Ivana cea Groaznică”, regizată de Ivana Mladenović, a câștigat, sâmbătă seară, trofeul Golden Pram pentru cel mai bun lungmetraj, în valoare de 4.000 de euro, la cea de-a 17-a ediție a Zagreb Film Festival.

Aproape n-aş şti să spun care este elementul principal care te ţine captiv la filmul acesta: povestea adevărată despre limitele interioare şi cele ale unui sistem, imaginile fabuloase, pasiunea unor oameni care au făcut istorie în cursele automobilistice, ritmul/sunetul trepidant al filmului care te „băga în scaun” ca şi când ai fi şi tu pe pista sau mereu magnifica înfruntare dintre aparenţă şi esenţă, valoarea autentică şi cea fabricată.

Cu acest Dark Fate, James Cameron în calitate de producător continuă o franciză care lua cu asalt lumea în 1984 cu The Terminator şi reconfigura cinematografia din perspectiva CGI cu urmarea Jugement Day, şapte ani mai târziu.

Şansa ca un sequell-ul să fie chiar mai reuşit decât filmul primordial este rară, dar trebuie să constat că în ultimii ani lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai des, semn că toată lumea trage învăţăminte valabile din reacţia spectatorilor şi pe deasupra le mai şi valorifică.

Când apărea primul Maleficent în 2014, regizat de Robert Stromberg aflat la debut, povestea ne devoala drept rădăcină a răului, felul în care oamenii îi rănesc, îi înşeală şi îi desconsideră pe cei care nu sunt ca ei, uneori pentru avantaje personale şi în pofida unei relaţii de prietenie- care se dovedea unilaterale. Şi atunci o absolveam pe zâna protectoare a regatului fantastic Moors şi îi redescopeream farmecul, forţa şi personalitatea dominantă, toate transformate de iubirea adevărată care transcende totul.