Michaela:
Nu mă îndoiesc că vor fi mulţi pro acest ultim film ce încheie Saga, după cum vor fi şi unii împotriva lui, căci e imposibil să împaci pe toată lumea în condiţiile în care orizontul aşteptărilor este atât de sus. Dar cum disensiunile fac valuri, asta va fi benefic pentru publicul ce va dori să vadă „obiectul” disputei , aşa că până la final totul va da cu plus.
Nu-i uşor să închei o asemenea Saga, după cum la fel de dificil este să o porneşti şi să acaparezi interesul spectatorului transformându-l în fân, ca să te urmeze de-a lungul timpului. Aşa că misiunea lui JJ Abrams a fost una dificilă, deopotrivă ca regizor şi co-scenarist.
Miezul filmului este reprezentat pe de o parte de luptă interioară a celor două personaje centrale- Rey şi Kylo Ren- amândouă în căutarea identităţii şi cu dileme în precizarea drumului în viaţa – şi apariţia neaşteptată a generalului Palpatine pe de alta . Şi deşi par antagonici ei sunt parte a unui dipol de forta- singurul în stare să învingă răul suprem, aşa că până să facă alegerile finale, cei doi sunt asediaţi interior de dorinţa de a şti cine sunt, sau de aceea de a redeveni cine fuseseră.
Deşi filmul demarează narativ cam lent (pt că avem aşteptări ca pt un Ferrari, nu ca pt un …Logan), reuşeşte pe parcurs să îşi găsească făgaşul şi ne bucurăm să o vedem pe prinţesa Leia – acum general al Rezistenţei în ultimul rol al lui Carrie Fisher închegat din imagini de arhivă- pe Han Solo/ Harrison Ford într-un dialog imaginar cu Kylo Ren redevenit Ben Solo, dar şi pe Chewie, R2-D2, C-3PO şi BB-8. Adăugaţi flotele stelare, încleştările galactice şi luptele cu săbii jedi, efecte speciale excepţionale şi ceva din lumile cu care ne lua cu asalt imaginaţia George Lucas în filmele primordiale şi veţi avea privirea de ansamblu a acestui film care, după părerea mea, nu pare să pună punct definitv seriei.
Dinamic, spectaculos vizual şi cu câteva momente chiar grandioase, filmul reuşeşte să nu schematizeze excesiv, dar se bazează cam prea mult pe reaccesarea unor scene din trecut- de parcă ar fi dorit să umple nişte spaţii care altminteri ar fi fost diluate, aşa ca flash back-ul rezolva şi problema de durată şi dorinţa fanilor.
Cu un final moralizator care reafirmă ideea că orice ar fi binele va prevala, acest al IX-lea episod încearcă să reînnoade toate ițele precedentelor filme pentru ca „modelul jakard” complicat să iasă- și chiar dacă „mai pierde câte un ochi”- rezultatul este impozant.
Iar dacă citeşti „textul” în cheia prieteniei, a legăturii dincolo de rudenie, a camaraderiei, a jertfei si luptei pentru un țel comun laolaltă cu valorilor ce vin pe filiera asta- acest ultim (până la proba contrară) episod capăta alte valențe şi punctează capitolul onorabil.
Din 20 decembrie, tot mapamondul va putea vedea Star Wars: The Rise of Skywalker în cinematografe, ceea ce vă doresc şi vouă în acest weekend primăvăratec, în care Forum Film ne dăruieşte episodul final al acestei Saga.
Vizionări miraculoase!
Marcel :
Să ne înțelegem de la bun început: nu voi spune nimic de rău despre această, ultimă (eh, aici e aici, pentru că feeling-ul îmi spune că povestea nu se termină) parte Star Wars rezervată lui JJ Abrams, co-fondatorul companiei Bad Robot și cel căruia i s-au dat frâiele, acum 10 ani, pentru un reboot îndrăzneț al seriei Startrek, care a prins chiar și la un public care nu a auzit de Kirk, Spock, Sulu, Uhura, Chekov sau alte personaje din seria originală. Așa cum s-a întâmplat în Lost, Startrek, Fringe, și chiar în Forever Young (da, da, cel cu Mel Gibson, Jamie Lee Curtis și Elijah Wood, unde JJ este scenarist) și în Star Wars regizorul apelează la un subterfugiu favorit: călătoria în timp și întâlnirea cu personajele dragi, care provoacă nostalgii. Asta chiar dacă mai încalcă granițele logice și mai sfidează absurdul pentru a provoca unor spectatori reacții după vizionare, de genul celor pe care le-am auzit: băi, ăla era fratsu? Da ăla , Palpatine nu era mort? Dar peste toate aceste mici devieri, abundență de efecte, călătorii la viteze hiper luminice, confruntări de îți stă inima în loc, planete distruse (cu un alt tun mai mic, de data asta, decât Steaua Morții, dar la fel de eficient)- mie mi-a dat ceva fiori, e adevarat, nu ca acum aproape 40 de ani, când disperat după vizionările pe casete video, am prins primul film din serie, care s-a numit, la început, simplu „Războiul stelelor” și a devenit ulterior Episodul IV: O nouă speranță” (câștigând „doar” 6 premii Oscar), acest mare succes de casă (devansat doar James Bond și mai noul Harry Potter) devenind un real fenomen de cultură populară.
Revenind la episodul 9, m-am bucurat câteva minute de ucenicia lui Rey (Daisy Ridley), antrenată doar prin gesturi tandre de Leia (regretata Carrie Fisher, care revine pe ecran gratie unor secvențe nefolosite și filmate pe când era în viață, dar și mulțumită efectelor vizuale din 2019), dar suferind că nu am văzut un Yoda care să desăvârșească pregătirea celui mai cel Jedi în viață, dar cred că era nevoie de un film întreg la ritmul in care vorbește și explică „arătarea” mea dragă. Noroc că apare o altă creatură nostimă -Babu Frik- care din păcate, desi îmi fură inima, dar nu are timp să se devolte.
Şi cu siguranță multe dintre ovații ar trebui să le primească marele John Williams! Și spun asta pentru că “Imperial March” revine spre bucuria tuturor urechilor, apoi tema Râse of Skywalker surprinde perfect emoțiile pe care le simți în timpul unei călătorii Star Wars, în timp ce pasajele “The Speeder Chase,” “Fleeing from Kijimi” și “The Final Saber Duel” sunt pompoase și susțin acțiunea, chiar acolo unde ea tinde să lâncezească. A „New Home” este cred cea mai molipsitoare secvență din această coloană sonoră, o temă liniștită, a la Harry Potter, dar cu nuanțe dark și subtile. Partea de sfârșit este un mix de teme pe care le-am auzit de-a lungul anilor, perfect aranjate pentru rămas bun. Deși nu este o lucrare nemaiauzită, este ca un testament muzical impecabil ”redactat” de către un mare compozitor şi dirijor- ajuns la vârsta de 87 de ani.
Radiotopic 