De la început vreau să vă spun că mă bucur că avem şi noi o Anne Hathaway a noastră; poate chiar mai modestă, mai talentată şi chiar mai frumoasă. Nu reacţionez vocal la filme, dar după vizionarea de presă nu m-am putut abţine (ca şi în reclama cu biscuiţii: tu nu eşti pregătit, dar eu nu mă pot abţine) şi am strigat: Bravo, Raluca Aprodu. În noul film al Cristinei Iacob ea îi dă replica lui Dragoş Bucur, un actor excelent pe care l-am descoperit odată cu filmul Marfa şi banii, al lui Cristi Puiu şi apoi să îl urmăresc după ce am văzut Furia, în regia lui Radu Muntean. Şi replica e pe măsură, chiar dacă Raluca e mai puţin cunoscută publicului larg. A fost fata care a apărut în reclamele dulci, apoi fata care apare în clip sau fata care joacă în filme. Şi să ştiţi că e şi fata care joacă în piese de teatru (acum e în „Happy End”, în regia lui Alex Bogdan, alături de Tudor Istodor). (mai mult…)
Posts Tagged ‘2015’
Poveste de (din) dragoste
Posted: 03/12/2015 by michaelaplaton in FilmEtichete:2015, Brasov, cinema, Cristina Iacob, cronica, Dan Chiriac, Dragoş Bucur, Ducu Darie, film, film romanesc, filme noi, Gabriela Popescu, HaHaHa Production, Ionuţ Bora, Irina Petrescu, MediaPro Entertainment, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor, movie, Patricia Poslusnic, Raluca Aprodu, recenzie, review, Smiley, trailer, Vlad Zamfirescu, Zazu Film
Micul Prinț
Posted: 01/12/2015 by michaelaplaton in Animatie, FilmEtichete:2015, Albert Brooks, Animation, Antoine de Saint-Exupéry, Benicio Del Toro, Bob Persichetti, cinema, Fantasy, Film, filme noi, InterComFilm, Irena Brignull, James Franco, Jeff Bridges, Mackenzie Foy, Marion Cotillard, Mark Osborne, micul prinț, Paul Giamatti, Paul Rudd, Rachel McAdams, recenzie, review, Ricky Gervais, Riley Osborne, The Little prince, trailer, Vincent Cassel
Cu siguranță pentru mine acesta a fost filmul sezonului, poate chiar al anului, și pot să afirm că am avut emoții știind că regizorul filmului este Mark Osborne, cel care ne-a dat Kung Fu Panda, minunata animație nominalizată la Oscar. În câte feluri poți să spui o poveste și ea să rămână nealterată și vie ca la prima lectură? Dar dacă este vorba de una dintre cele mai frumoase narațiuni ale literaturii? Și dacă nu e doar o simplă istorioară pentru copii, ci o călătorie inițiatică în care ești condus și abandonat într-un imaginar în care guvernează pe rând sufletul, apoi mintea duală, pentru ca apoi să te întorci la sinele tău transformat și puternic? (mai mult…)
Love the Coopers
Posted: 25/11/2015 by michaelaplaton in FilmEtichete:2015, Alan Arkin, Alex Borstein, Amanda Seyfried, Blake Baumgartner, christmas, cinema, Crăciun, Dakota Fanning, Diane Keaton, Ed Helms, filme noi, Freeman Entertainment, I Am Sam, Jessie Nelson, John Goodman, Marisa Tomei, Maxwell Simkins, Michelle Pfeiffer, movie, Olivia Wilde, recenzie, review, Sean Penn, Steven Rogers, Timothée Chalamet, trailer
HAOS DE CRĂCIUN
Regizor: Jessie Nelson
Scenariu: Steven Rogers
Cu: Diane Keaton, John Goodman, Ed Helms, Amanda Seyfried, Alan Arkin, Marisa Tomei, Olivia Wilde, Blake Baumgartner, Maxwell Simkins, Timothée Chalamet, Alex Borstein
Prin definiție Crăciunul ar trebui să ne armonizeze, nu să ne bulverseze! Cel puțin în teorie, căci practica ne-a demonstrat de zeci de ori că doar haosul și nebunia pot să genereze îndeajuns de multe situatii încât să stăm lipiți de micul sau marele ecran. Și pentru că nu mă așteptam la un film care să îmi pună probleme și să îmi provoace dileme, am primit exact ce mă așteptam, adică o comedie nostimă, cu o distribuție super și cu partituri lejere, care cred că i-a amuzat pe toți cei implicați. Tema centrală este o familie tipic americană, ușor trăsnită, care se reunește prin strădania mamei pentru un Crăciun ca la carte: cu masa plină, cu cadouri, cu adunat în jurul mesei. Fiecare dintre componenții clanului Cooper are o problemă, fie de relaționare, de ego sau de comunicare sau o frustrare majoră rămasă nerezolvată de ani de zile. Așa că fiecare încearcă să își pună o mască socială și să pară ceea ce nu e de fapt, în speranța că se va integra și va răspunde așteptărilor celorlalți. (mai mult…)
By The Sea
Posted: 22/11/2015 by MarcelPlaton in FilmEtichete:2015, Angelina Jolie, Brad Pitt, By The Sea, cinema, drama, film, filme noi, Mélanie Laurent, Melvil Poupaud, movie, Niels Arestrup, Pe malul mării, recenzie, review, Richard Bohringer, RoImage 2000, Romance, Sarah Naudi, trailer
By Michaela
Filmul acesta se află pe lista aşteptărilor mele guvernate de curiozitate, dacă nu pentru alt motiv, măcar pentru acela de a vedea unde o să ţintească regizoarea Angelina Jolie, după Unbroken de anul trecut- un film notabil care mi-a confirmat bănuiala că doamna Pitt ar putea avea stofă de “director”. Ca actriţă am valorizat-o în Gia, Girl Interrupted (pentru care a luat şi Oscar) şi Changeling al lui Clint Eastwood, restul rolurilor nefiind într-atât de ofertante ca să o scoată în evidenţă. Aşa că pentru o producţie gândită, regizată şi jucată de ea, cum este By The Sea, orizontul aşteptărilor mele era foarte sus, fiind aproape sigură că va vira către filmul de artă, un teritoriu care îţi oferă largheţea să stăpâneşti scenariul cu alte mijloace decât în filmele curente. Şi încă mai cred că asta a fost intenţia ei, însă fructificată necorespunzător, prea redundantă şi în simboluri şi în sugestii-metafore, prea absconsă într-o retorică a durerii contrase care prelungeşte mult prea mult suspansul devoalării “traumei”. Cu toate că distribuţia este tentantă, de la Brad Pitt la Richard Bohringer, la Melanie Laurent şi doamna Pitt însăşi, diluarea scriptului neîngăduit de mult pentru a putea păstra interesul, teatralizarea excesivă şi faptul că filmul pur şi simplu “nu curge”, nu ne inserează în nici un fel în poveste, după cum nici măcar episoadele hilare cu impărtăşirea plăcerii voyeurismului nu reuşesc să o facă. (mai mult…)
The Hunger Games: Mockingjay – Part 2
Posted: 19/11/2015 by michaelaplaton in FilmEtichete:2015, Adventure, cinema, Danny Strong, Desmond Phillips, distopie, Donald Sutherland, Elden Henson, Elizabeth Banks, Eugenie Bondurant, film, filme noi, Forum Film România, Francis Lawrence, Jeffrey Wright, Jena Malone, Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson, Julianne Moore, Liam Hemsworth, Mahershala Ali, movie, Natalie Dormer, Paula Malcomson, Peter Craig, Philip Seymour Hoffman, recenzie, review, Robert Knepper, Sam Claflin, Sarita Choudhury, Sci-Fi, Stanley Tucci, Suzanne Collins, The Hunger Games: Mockingjay - Part 2, trailer, Wes Chatham, Willow Shields, Woody Harrelson
Am ajuns şi la finalul acestei francize care a fermecat şi a inspirat, care a polarizat atenţia şi interesul şi ne-a oferit versiunea cinematografică a distopiei din spaţiul numit Panem, pornind de la trilogia americancei Suzanne Collins, al cărei prim volum apărea în 2008. La vremea ei, această apariţie editorială egala vânzările cărţii concurente din seria Harry Potter, şi astfel devenea iminentă ideea unei ecranizări. Aşa că povestea Capitoliului- spaţiu al privilegiaţilor- şi a districtelor din care anual erau selectaţi copii şi tineri pentru un spectacol magnific- dar mortal- televizat şi marketizat la sânge, devine o serie de mare succes pentru istoria blockbusterelor. (mai mult…)
Goosebumps
Posted: 16/11/2015 by michaelaplaton in FilmEtichete:2015, Adventure, Amanda Lund, Amy Ryan, cinema, comedy, Darren Lemke, dummy ventriloquist, Dylan Minnette, E. Roger Mitchell, Fantasy, film, filme noi, Halston Sage, Horror, InterComFilm, Jack Black, Jared Sandler, Jillian Bell, Ken Marino, Larry Karaszewski, movie, Odeya Rush, R.L. Stine, recenzie, review, Rob Letterman, Ryan Lee, Scott, Slappy, Timothy Simons, trailer
Îţi facem părul măciucă?
Să fie clar de la început: dacă ai peste 14 ani nu vei avea nici un fel de fior, nu ţi se va face pielea de găină (sau după caz, de cocoş). Mai degrabă, vorba lui J Lo din timpul jurizării la American Idol, ai parte de goosies, doar dacă ai până în 7 ani şi atunci întreaga realizare cinematografică are sens. Aşa cum există rating de la ce vârstă se poate urmări un film , ar trebui să existe şi avertizări de genul: dacă ai până în şapte ani te vei distra de minune. (mai mult…)
Chronic
Posted: 13/11/2015 by michaelaplaton in Festival, Les Films de Cannes à BucarestEtichete:2015, Bitsie Tulloch, Chronic, cinema, Claire van der Boom, David Dastmalchian, drama, eutanasie, film, filme noi, Les Films de Cannes à Bucarest, Maribeth Monroe, Michel Franco, movie, review, Sarah Sutherland, Tate Ellington, Tim Roth, trailer
Vă avertizez încă de la început că nu este un film pe care să doreşti să-l vezi dacă ai (sau ai avut) pe cineva apropiat, bolnav, într-o fază terminală! Cu atât mai mult în aceste zile în care te întrebi: oare până la cât ştie moartea să numere?
Dar pentru că eu l-am văzut la festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, am datoria de a spune câteva cuvinte despre el. Regizorul mexican Michel Franco mi-a atras atenţia acum 3 ani când a primit premiul Un Certain Regard la Cannes pentru Despues de Lucia, iar Tim Roth era atunci preşedintele juriului. Poate atunci au avut loc schimburi de amabilităţi între actor şi tânărul regizor, ceea ce au dus, după trei ani, la materializarea acestei pelicule. (mai mult…)
The High Sun (Zvizdan – original title)
Posted: 10/11/2015 by michaelaplaton in Festival, Les Films de Cannes à BucarestEtichete:2015, cinema, Dado Cosić, Dalibor Matanić, drama, film, filme noi, Goran Marković, Les Films de Cannes à Bucarest, Mira Banjac, movie, Nives Ivanković, recenzie, review, război, Slavko Sobin, Stipe Radoja, The High Sun, Tihana Lazović, trailer, Trpimir Jurkić, War, Zvizdan
Dalibor Matanić este scenarist și regizor, autor a nouă lungmetraje premiate, printre care The Cashier Wants to Go to the Seaside (2000), debutul său, un succes de casă și de critică, și Fine Dead Girls (2002). A regizat și scurtmetraje, piese de teatru, reclame și este membru al Academiei Europene de Film.
În Zvizdan (The High Sun) sunt prezenţi aceiaşi doi actori într-un triptic al iubirii interetnice, care se desfăşoară la distanţă de 10 ani: în anul 1991, în 2001 şi în 2011, dar în poveşti diferite şi cu personaje diferite. Foarte buni actorii care sunt puşi să joace frustrarea sau furia, uneori fără să vorbească, alteori prin gesturi mărunte, iar regizorul (care e şi scenarist) deşi are numai 40 de ani, dovedeşte o înţelepciune demnă de un sfat al bătrânilor. (mai mult…)
Our Little Sister
Posted: 02/11/2015 by michaelaplaton in Festival, Les Films de Cannes à BucarestEtichete:2015, Akimi Yoshida, cinema, drama, film, filme noi, Haruka Ayase, Hirokazu Koreeda, Japan, Kaho, Kentarô Sakaguchi, Kirin Kiki, Les Films de Cannes à Bucarest, Masami Nagasawa, movie, Ohshirô Maeda, Our Little Sister, recenzie, review, Ryô Kase, Ryôhei Suzuki, Sakura, Shin'ichi Tsutsumi, Takafumi Ikeda, trailer, umimachi diary
Cred că vă este clar că ne aflăm în acestă ediţie de filmes de Cannes sub “asediul” creaţiilor japoneze, de vreme ce aproape că nu există categorie la care să nu apară una sau chiar mai multe producţii nipone. Nu o spun cu nici un reproş, dar e o constatare pe care –personal o salut, filosofia mea de viaţă rezonând cu multe dintre coordonatele pe care aceste filme le propun.
Înscris în competiţia acestei ediţii a festivalului de pe Croisette, Our Little Sister regizat de Kore-Eda Hirokazu e o poveste cu accente de dramoletă şi comedie vagă, a vieţii citadine a trei surori pe care mama le abandonase în grija bunicii după ce tatăl se îndrăgostise şi plecase cu o altă femeie, ignorându-şi cealaltă familie. Peste 15 ani tatăl vinovat moare lăsând în urmă o alta fiică de 13 ani, o copilă frumoasă, sensibilă şi educată pe care cele trei surori vitrege care vin la înmormântare o adoptă spontan. Cam acesta este scenariul cu alte câteva mici volute, toate în registru minor şi menite să susţină acţiunea principală. Scriptul însă rămâne inconsistent şi cu toată frumuseţea actriţelor principale, nu reuşeşte să convingă mai departe de o mediocritate diferită de atributul “aurea”. Filmul se construieşte pe paşii mici ai unor vieţi obişnuite care par să nu aibă semnificaţii ieşite din comun. În spatele fiecăreia însă e o dramă care preia frâiele existenţelor în sine şi care vrea să-şi găsească izbăvirea într-un fel sau altul. Personajele sunt fie serioase, fie hilare, fie pitoreşti, toate însă fiind animate de felul special în care gândesc, trăiesc, iubesc şi iartă japonezii, cu siguranţă sub tutela unui alt gen de filosofie de viaţă. (mai mult…)







