Nici că îmi puteam închipui că I, Daniel Blake, filmul lui Ken Loach care a primit Palme d’Or anul acesta ar putea avea un subiect fără implicații sociale. Căci dincolo de orice, Mr Loach este un militant, un apărător al principiilor pe care oamenii nu ar trebui să le debarce sub nici o formă. Și mă mai bucur pentru că nu a rămas la hotărârea pe care ne-o anunța la lansarea precedentei lui producții, Jimmy’s Hall, de a se retrage din lumea cinematografică, pentru că –iată- mai are lucruri de spus în zona lui predilectă. (mai mult…)
Posts Tagged ‘recenzie’
I, Daniel Blake
Posted: 16/10/2016 by michaelaplaton in Les Films de Cannes à BucarestEtichete:2016, Briana Shann, cinema, Daniel Blake, Dave Johns, drama, Dylan McKiernan, film, Hayley Squires, Ken Loach, Les Films de Cannes à Bucarest, movie, Paul Laverty, recenzie, review, Sharon Percy, trailer
0
Fire At Sea (Fuocoamare)
Posted: 16/10/2016 by michaelaplaton in Les Films de Cannes à BucarestEtichete:2016, Carla Cattani, cinema, Documentar, film, filme noi, Francesco Paterna, Gianfranco Rosi, Giuseppe Fragapane, Lampedusa, Les Films de Cannes à Bucarest, Maria Costa, migranți, movie, Pietro Bartolo, recenzie, review, Samuele Caruana, Samuele Pucillo, trailer
Fuocoammare al lui Gianfranco Rosi este câștigătorul Ursului de Aur de anul acesta de la Berlin, fiind o reală provocare pentru spectator, nu doar ca estetică abordată, dar mai ales ca încărcătură emoțională, căci filmul este mai degrabă o mărturie cutremurătoare a unei situații alarmante a zilelor noastre: migrația. Pelicula are 114 minute filmate chiar de către regizor, și o singură scenă regizată, tot restul fiind doar o înregistrare a unei realități la care Rosi a fost martor în timpul anului și jumătate petrecut pe insula italiană Lampedusa, care se confruntă cu exodul refugiaților ce vor să scape de realitățile terifiante ale țărilor lor: Coasta de Fildeș, Nigeria, Somalia, Libia, Sudan, Siria. Lampedusa este în mijlocul Mediteranei o frontieră simbolică a Europei, pe care în ultimii 20 de ani au încercat să o treacă milioane de emigranți în căutarea libertății, mulți dintre ei pierzându-și viața în această încercare. (mai mult…)
Inferno
Posted: 15/10/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, action, Ana Ularu, Ben Foster, cinema, crime, Dan Brown, Dante, David Koepp, drama, Felicity Jones, film, filme noi, Hans Zimmer, InterComFilm, Irrfan Khan, movie, Omar Sy, recenzie, review, Ron Howard, Sidse Babett Knudsen, Tom Hanks, trailer
Poate unul dintre cele mai așteptate filme ale acestei toamne, Inferno marchează o schimbare stilistică a felului în care –pasionat de literatura lui Dan Brown, Ron Howard regizează acest al treilea film al francizei. Și evident ca un creator de asemenea calibru nu putea să meargă pe aceeași rețetă pe care a folosit-o în The Da Vinci Code din 2006 sau Angels & Demons apărut în 2009. Așa se face că Inferno începe cu imagini ce par un experiment cinematografic, în care viziuni apocaliptice se întretaie cu personaje grotești și voci halucinante, în care mișcarea este segmentată și atmosfera copleșește, asta preț de câteva minute, până ni se dă și “codul” acestei introduceri. Și dacă în cele două filme precedente ale seriei acțiunea intensă se derula ca într-un policier classic, subiectul vizând decriptarea unor mistere colosale ale religiei, aici scriptul ne aduce o luptă pentru rezolvarea unui puzzle de care depinde soarta omenirii. (mai mult…)
THE GIRL ON THE TRAIN
Posted: 05/10/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, Allison Janney, Édgar Ramírez, Emily Blunt, Erin Cressida Wilson, Freeman Entertainment, Haley Bennett, Justin Theroux, Lisa Kudrow, Luke Evans, Paula Hawkins, Rebecca Ferguson, recenzie, review, Tate Taylor, The Girl On The Train, thriller, trailer
Michaela spune:
Fata din tren este unul dintre acele filme care nu îţi îngăduie să le abandonezi nici o secundă, căci te târăşte în sarabanda trăirilor, intrigilor, încâlcelilor psihologice şi psihanalitice, într-un fel care nu ratează spectatorul, fie că a fost mai întâi cititor al romanului după care s-a ecranizat pelicula, fie că nu. Şi poate că pierzi dacă nu ai parcurs întâi textul, sau poate nu, căci pelicula îţi propune într-o manieră interesantă, secvenţial, cu decupaje şi flash-back-uri înseriate după o logică particulară, un subiect clasic, în care personaje cu diferite grade de vinovaţie faţă de sine sau faţă de alţii adaugă straturi unei acţiuni care te ţine în chingi. Fiecare erou din scenariu are o poveste încâlcită, târăşte după el o dramă, parcurge un traseu interior în care se zbate, se luptă să se domine sau să îi domine pe alţii, îşi înfruntă slăbiciunile sau cade pradă lor, este altceva decât pare, totul cu tuşe ce frizează pe alocuri patologicul şi imprimă tensiune unui ritm susţinut din secvenţe.
MISS PEREGRINE’S HOME FOR PECULIAR CHILDREN
Posted: 28/09/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, 20th Century Fox, Alisson Janney, Asa Butterfield, dark-fantasy, Ella Purnell, Eva Green, Florence and The Machine, Jane Goldman, Judi Dench, Miss Pelegrine's Home For Peculiar Children, Odeon Cinelpex, Ransom Riggs, recenzie, review, Rupert Everett, Samuel L. Jackson, soundtrack, Terence Stamp, Tim Burton, Wish That You Where Here
Şi eu , ca fiecare împătimit al filmelor- am o listă scurtă a premierelor din an pe care le astept cu o energie specială, pentru care fibrilez, şi cărora le aloc un spaţiu interior distinct pe care îl completez cu încă o vizionare, şi apoi înca una, şi-ncă una..… Sunt filmele pe care le revăd ori de câte ori le difuzează vreo televiziune, iar- dacă sunt nostalgică uneori-şi din proprie initiativă. Iar creaţiile lui Tim Burton sunt TOATE puse în ordine în sertarul ăsta al meu din suflet. Aşa că această nouă propunere a lui m-a preluat cu fascinaţiile trecute la purtator şi mi-a livrat un nou motiv să rămân un fan al acestui regizor de geniu.
Copiii domnişoarei Peregrine ne spune o poveste pe care am întâlnit-o în esenţa ei şi la Michael Ende în Never Ending Story sau Momo, dar şi în minunatele Il Laberinto del Fauno al lui Benicio del Toro sau Hugo al lui Scorsese, cu acelaşi copil cu ochii deschişi către o altă lume , interpretat tot de Asa Butterfield, care aici e Jake, cel menit să trăiască în dimensiuni temporale diferite.
CÂINI / DOGS
Posted: 23/09/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, 42KM Films, Argo Film, Bogdan Mirică, caini, Catalin Parschiv, Constantin Cojocaru, Costel Caşcaval, Dragoş Bucur, drama, Ela Ionescu, Emilian Oprea, EZ Films, Gheorhe Visu, Ioachim Ciobanu, premiera, Premiu la Cannes, Raluca Aprodu, recenzie, review, Teodor Corban, thriller, TIFF, Transilvania Film, Vlad Ivanov
S-ar părea că anul acesta s-a deschis sezonul la thrillere în cinematografia româna, de vreme ce, după TUDO al lui Iura Luncaşu avem acum această producţie semnată ca scenariu şi regie de Bogdan Mirică. Iar dacă primul alegea o abordare mai light a genului, mai mult pe sugestie, în stil blair- witch project, cel de-al doilea optează pentru o variantă viscerală, care îţi induce o emoţie acută şi te lasă într-o perplexitate nemaîntâlnită de mult în cinematografia noastră.
Amândouă însă fac asta în stilul carpato-dunărean clasicizat de Mioriţa, Moara cu noroc sau Baltagul, iar ceea ce ne sperie cu adevărat nu este ce am fi tentaţi să credem, ci oamenii reduşi la dimensiunea lor animalică, ilustrând celebrul citat din Plaut “homo homimi lupus”- fără sentimente, fără morală, fără limite, banul, câştigul, puterea fiind singurele criterii de acţiune şi scopul suprem în viaţă.
The Magnificent Seven
Posted: 22/09/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, Akira Kurosawa, Antoine Fuqua, Byung-hun Lee, Chris Pratt, cinema, Denzel Washington, Ethan Hawke, film, filme noi, Forum Film România, Haley Bennett, Hideo Oguni, Manuel Garcia-Rulfo, Martin Sensmeier, movie, Nic Pizzolatto, Peter Sarsgaard, recenzie, review, Richard Wenk, Shinobu Hashimoto, Toshiro Mifune, trailer, Vincent D'Onofrio, western
Filmul lui Akiro Kurosawa din 1954-Cei șapte samurai-, cu Toshiro Mifune, l-am văzut când eram ciutan și spre norocul meu (am văzut filme de-a valma, neavând nici un maestru care să mă învețe alfabetul cinematografic), ani mai târziu am văzut Cei șapte magnifici, cu Yul Brynner, Charles Bronson, Steve McQueen, Robert Vaughn și James Coburn. Chiar dacă actorii americani mi-au rămas în minte și pe retină, nu pot să nu recunosc că povestea samurailor m-a impresionat mult mai mult.Şi îmi amintesc de interpretarea lui Toshiro Mifune (juca rolul unui țărănuș, care se ținea ca râia după experimentații samurai), un actor care din 1948, când l-a întâlnit pe regizor, a devenit prezent în 16 pelicule realizate de maestru. Dar forța din filmul lui Kurosawa este dată de emoția îmbinată cu spaimă și duritate prin derularea unor secvențe scurte, dar pline de violență. Cred că mesajele subliminale din sălile cinematografice- de la Kurosawa ni se trag! (mai mult…)
NERVE
Posted: 15/09/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, action, Adventure, Ariel Schulman, Dave Franco, Emily Meade, Emma Roberts, Freeman Entertainment, Henry Joost, Jeanne Ryan, Jessica Sharzer, Juliette Lewis, Kimiko Glenn, Machine Gun Kelly, Marc John Jefferies, Miles Heizer, recenzie, review, trailer
Michaela crede că:
Are you a watcher or a player? Pare simplă împărţirea asta, cu căprării delimitate clar: te uiţi sau acţionezi! Numai că în cazul acestui joc on line care se desfăşoară în timp real, „privitorul” este cel care îl pune pe jucător să facă diverse, acest personaj colectiv fiind autorul moral al acţiunii, datele din conturile de pe reţelele de socializare fiind materialul cu care se imaginează provocările acestei nebunii care se numeşte Nerve. Şi nu mă miră nicicum că dincolo de adrenalină jocul devine periculos, atâta timp cât nesaţul pentru spectacol este fără margini. Acelaşi care îi face pe telespectatori să fie captivaţi nebuneşte de reality show-urile care au ajuns să împânzescă programele televiziunilor, exaltând ferocitatea şi nimicnicia privitorilor, şi pervertind orice prin felul în care concurenţii se expun şi se lasă umiliţi şi manipulaţi de producători. Spectatorul este cel care cere, concurentul este cel care dă, televiziunile sunt cele care câştigă!
Bridget Jones’s Baby
Posted: 15/09/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, Bridget Jones's Baby, Colin Firth, Dan Mazer, Ed Sheeran, Emma Thompson, Helen Fielding, Jessica Hynes, Jim Broadbent, Patrick Dempsey, recenzie, Renée Zellweger, review, RoImage 2000, Sally Phillips, Sarah Solemani, Sharon Maguire, trailer
Michaela consideră că :
Domnişoara Bridget este deja…legendară! Nu pentru că este prezentă a treia oara pe marele ecran, ci pentru tot ce o face specială într-un mod atât de particular. Este de o ingenuitate vecină cu prostia- dar nu e în nici un caz proastă, este slobodă la gură cu o sinceritate care nu o face să fie vulgară în ciuda felului în care vorbeşte şi gândeşte, are stângăcii memorabile când interacţionează cu anumiţi bărbaţi, este dulce, nostimă, transparentă şi sinceră, ceea ce o absolvă de toate defectele care ar fi putut să o facă altceva decât este: un personaj pe care îl placi şi pe care –iremediabil- ajungi să îl iubeşti. În plus mai are şi obiceiurile astea desuete cu ţinutul de jurnale, de data asta unul vorbit, căci Bridget a noastra este pe rând şi vocea ei interioară şi propria-i conştiintă, aşa că filmul devine şi mai interesant.
SIERANEVADA
Posted: 07/09/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, Andi Vasluianu, Cristi Puiu, Dana Dogaru, Eugenia Bosanceanu, Ioana Craciunescu, Marian Ralea, Mimi Brănescu, Mirela Apostu, recenzie, review, SIERANEVADA, Sorin Medeleni, Tatiana Iekel, trailer
Cea mai nouă producţie semnată Cristi Puiu are darul să ne intrige, să ne amuze, să ne obosească, să ne dea de gândit, să ne facă să ne fie ruşine, să ne propună să ne uităm mai atent în jur şi în istoria noastră recentă ca popor şi indivizi. Recunoaşteţi că e ceva! Aşa că în potenţialul acesta expandat în cele trei ore fără 6 minute (!!) este cuprins mesajul trist pentru români ca naţie, într-o atmosferă care nu lasă loc de echivoc, şi face din film propunerea României pentru premiile Oscar de anul acesta.
Radiotopic 