the-magnificent-seven-posterFilmul lui Akiro Kurosawa din 1954-Cei șapte samurai-, cu Toshiro Mifune, l-am văzut când eram ciutan și spre norocul meu (am văzut filme de-a valma, neavând nici un maestru care să mă învețe alfabetul cinematografic), ani mai târziu am văzut Cei șapte magnifici, cu Yul Brynner, Charles Bronson, Steve McQueen, Robert Vaughn și James Coburn. Chiar dacă actorii americani mi-au rămas în minte și pe retină, nu pot să nu recunosc că povestea samurailor m-a impresionat mult mai mult.Şi îmi amintesc de interpretarea lui Toshiro Mifune (juca rolul unui țărănuș, care se ținea ca râia după experimentații samurai), un actor care din 1948, când l-a întâlnit pe regizor, a devenit prezent în 16 pelicule realizate de maestru. Dar forța din filmul lui Kurosawa este dată de emoția îmbinată cu spaimă și duritate prin derularea unor secvențe scurte, dar pline de violență. Cred că mesajele subliminale din sălile cinematografice- de la Kurosawa ni se trag!

Marele merit al lui Antoine Fuqua este că prin acest remake a readus fiorul a ceva foarte vechi și a amintit (chiar dacă pare hazliu pentru unii) de valori ca onoare, iertare, curaj, iubire sau credință. Prieteniile adevărate, ca și iubirea, se dovedesc prin acțiuni, nu prin cuvinte. De aceea nu sunt prea multe cuvinte, de fapt există și o replică în film „ok, pentru tine voi vorbi cu cuvinte formate dintr-o singură silabă”.

1461168127-the-magnificent-seven-trailerȘi un alt aspect e că, deși Fuqua ține la Denzel de nu mai poate, reușește să facă din aproape fiecare personaj unul principal, indiferent de cate replici are de spus. Pe Haley Bennett, intrată în vizorul regizoral de la The Equalizer, o vom vedea curând în The Girl on the Train și este credibilă în fiecare scenă, de la început până la final. Byung-hun Lee (Red 2, GI Joe, Terminator-Genisys) un actor sud corean, intrat mai mult în grațiile asiatice feminine încă din anii 90, vorbește puțin și face multe, mai ales cu cuțitele. Peter Sarsgaard dă foarte bine în rolul băiatului ahtiat după aur și care calcă pe cadavre. Iar despre Vincent D’Onofrio, chapeau! Ethan Hawke, după ce l-am văzut în Born to be blue, povestea lui Chet Baker, nici nu e mai nevoie să vorbească: e ok dacă numai se arată, gesticulează și zâmbește. Iar Chris Pratt nu se dă în stambă ca în Gardienii galaxiei (de abia aștept 2017!!), dar e cel mai amuzant pistolar din echipa de șeptari. Mi-e ciudă pe Manuel Garcia-Rulfo, nu vă spun de ce, pentru că ar însemna să dau din casă, dar e un grozav texican 🙂 , iar Martin Sensmeier, un actor originar din Alaska, este elementul colorat și Da, și pe el îmi e puțin ciudă și tot nu vă spun de ce!

the-magnificent-seven-sony131

Scenariul a fost rearanjat de două nume care şi-au pus minţile să lucreze bine: Nic Pizzolatto (True Detective) și Richard Wenk (Equalizer). Aşa că, era normal să iasă ceva bun când ai aşa scenarişti, regizor, distribuţie, buget (peste 100 de milioane de dolari) şi coloană sonoră (James Horner, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film, stins anul trecut într-un accident aviatic). Unul dintre prietenii lui Horner-producătorul Simon Franglen- a finalizat acest soundtrack, care reprezintă a treia coloană sonoră, semnată James Horner, lansată postum.

Apropo de coloana sonoră: la finalul filmului mi-am revăzut bucăți din copilărie când am auzit Main Title and Calvera a lui Elmer Bernstein, compusă pentru filmul de acum 55 de ani, pentru că şi eu m-am jucat nesăţios de-a hoții și vardiștii, de-a indienii și văcarii. Și pentru că tatăl meu folosea cuvântul ăsta când eram cam obraznic (băiete , nu te comporta ca un văcar), vroiam veșnic să fiu indian. Iar după ce l-am văzut pe Pierre Brice, nici Old Shatterhand nu mai vroiam să fiu în alergările noastre nebune prin pădure cu ghioage din smoală, arcuri cu sugeți, praștii și ,ca un român adevărat, cu pietre și catapulte. Da, da, eu sunt cel care când a văzut prima oară Star Wars, a fost fascinat de Yoda și nu de Luke sau Vader. Așadar, ceva bun în mine, exista de mic ;)!

the-magnificent-seven-2016-online-subtitratPe scurt, filmul are și emoție, dar ce atrage în mod direct este faptul că are acțiune, multă mișcare și umor.Am auzit la ieșire hateri care persiflau multiculturalitatea rasială, da da, niște albi care indignați spuneau că după masacru au mai rămas un negru, un mexican și un indian! Pe bune? Și toți albii au dat colțul? Cred că așa s-a întâmplat și în 1960 când unii critici dădeau puternic în Yul Brynner, Charles Bronson sau Steve McQueen, că nu te poți atinge de ceea ce a creat Kurosawa (ceea ce cam așa e!), nu în maniera zeflemitoare a lui John Sturges. Ei bine, Antoine a reușit să decupeze de la Kurosawa și de la Sturges ceea ce a considerat el că e e mai important pentru aducerea acestei vechi povești pe ecrane:  Și să ne amintim că și Kurosawa a fost impresionat și marcat de westernurile lui John Ford, numai că e de apreciat minuțiozitatea de atunci pentru ceea ce însemna detaliu, mișcare, costume, vibrație și nu în ultimul rând, realism. Acest element din urmă este poate cel mai puțin luat în considerare de Fuqua, dar e de înțeles. Cine mai vrea realism în ziua de azi? Se vinde realismul la fel de bine ca născocirile, unele gogonate, de la Hollywood? No way, Jose!

Regizor: Antoine Fuqua

Scenariu: Akira Kurosawa, Shinobu Hashimoto, Hideo Oguni, Richard Wenk, Nic Pizzolatto

Cu: Denzel Washington, Chris Pratt, Ethan Hawke, Peter Sarsgaard, Vincent D’Onofrio, Byung-hun Lee, Manuel Garcia-Rulfo, Martin Sensmeier, Haley Bennett

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s