Posts Tagged ‘2015’


entourage-177263lEntourage, o producţie originală HBO, este un serial de comedie, în opt sezoane, produs de Mark Wahlberg, început în 2004 şi terminat în 2011. Acţiunea are loc în Hollywood, avându-l în prim plan pe Vince Chase, un tânăr actor cu origine sănătoasă, care îi aduce pe prietenii săi apropiaţi din cartierul Queens, pentru a-i fi de ajutor (sau nu!), în lumea filmului. Creatorul şi scenaristul este Doug Ellin, aşa că tot el trebuia să continue cu această ecranizare, exact de acolo de unde s-a încheiat ultimul episod, adica în Italia, unde rămăseseră Ari Gold(Jeremy Piven) şi soţia lui (Perrey Reeves). Poate fanii serialului îşi amintesc: lui Ari Gold i s-a oferit slujba vieţii lui, şi anume să fie directorul unui important studio de film.Dar ca şi în serial, multe dintre întâmplările filmului sunt desprinse din viaţa lui Mark Wahlberg. Chiar dacă nu aţi urmărit nici un episod, această ecranizare nu vă va da bătăi de cap şi în afară de câteva trimiteri, este un rezumat al celor opt sezoane. (mai mult…)


movieposter
Sinceră să fiu așteptam acest SF care readuce în actualitate o temă dragă mie: inteligența artificială versus conștiință, în această versiune pe care o semnează  Alex Garland, până mai ieri scenarist al unor producții de success precum 28 Days Later, Dredd și Sunshine.

Și nu pot să nu îmi amintesc de alte filme pe care le-am valorizat, ce exploatează această tematică atât de ofertantă, de la Artificial Intelligence al lui Steven Spielberg din 2001, în  care ne uimea cu talentul lui precoce Haley Joel Osment, la minunatul Bicentennial Man cu un Robin Williams genial, la Automata, Chappy, WALL-E, sau Her- un film sensibil, inteligent și imprevizibil, în care Joaquin Phoenix face –poate- cel mai bun rol al lui de până acum. (mai mult…)


Poster SanNici nu ştiu cum să încep cronica filmului văzut acum câteva zile, care a fost mai degrabă o experienţă plurisenzorială decât o vizionare. Deoarece San Andreas, dincolo de a fi un alt scenariu pe un fenomen natural apocaliptic- un cutremur de 9,6 grade- este, graţie formatului 4DX o reală aventură sinestezică, menită să uimească, să surprindă şi să cucerească. Este filmul unul care să te impresioneze? Cu siguranţă, nu! Dar merită să mergeţi să-l vedeţi? Fără nici un dubiu, DA! Pentru că nu neverosimilul poveştii (pe care parcă am mai văzut-o în multe alte versiuni) este ceea ce o sa ne facă să ieşim buimăciţi din sala de cimena, ci felul în care acţiunea se infiltrează printre spectatorii care – zdruncinaţi, aruncaţi în toate părţile, stropiţi, bătuţi de vânt şi de fum- încep să fie participanţi la ceea ce se vede pe ecran! Sincer ar fi putut fi şi ecranizarea la ..Raţă, raţă, răţişoară ori Căţeluş cu părul creţ, şi tot erai bulversat şi cucerit instant de spectaculosul acestei realizări cinematografice. Şi peste toată această exaltare a simţurilor se adaugă şi vizualul în 3D care face, prin intermediul CGI, ca tot ce vezi să-ţi pară aievea. Căci , trebuie să recunosc, efectele speciale au fost extraordinare. (mai mult…)


PitchAm venit la această vizionare, fără prea mari așteptări, dar după terminarea ei am rămas în sală fredonând bucăți din melodiile pe care le-am auzit. E foarte greu să scrii un scenariu bun pentru o comedie, dar e foarte greu și să faci aranjamente muzicale care să iasă ca la carte, mai ales atunci când nu există susținere din partea instrumentelor. Dacă nu mă credeți căutați pe youtube: Mike Tompkins, Kings Road, Filharmonic, Penn Masala sau Pentatonix. (mai mult…)


Afis_Femeia in aurAm spus de câte ori am avut ocazia că frumuseţea este mult mai mult decât ceea ce vezi, iar pentru mine Helen Mirren este şi va rămâne un model. Şi nici măcar nu ştii de unde vine farmecul ei subtil care te subjugă definitiv! Poate dintr-o nobleţe înnăscută, din talentul infinit care o face să strălucească în orice rol, din abilitatea rară de a te conduce în interiorul emoţiilor sau poate e acel “Je ne sais quoi” care deşi este de nedefinit, cuprinde totul! (mai mult…)


spy-posterSpioana este o comedie nostimă şi alertă, care nu doar ne modifică starea în bine, dar ne serveşte şi o satiră pe alocuri chiar acidă, la adresa celebrelor servicii secrete şi a spionilor lor fără cusur. Mai mult, prilejuieste o aşteptată reîntâlnire cu Jude Low –care şi-a recăpătat forma şi arată uimitor, dar ne-o propune pe Melissa într-o partitură care o pune în valoare din toate punctele de vedere şi o face un adevărat model de reuşită în cariera de actriţă. E drăgălaşă, e deşteaptă, e funny şi în unele scene e chiar frumoasă, într-un mod aparte şi natural. Au fost chiar momente când am comparat-o cu Whoopi Goldberg în Jumping Jack Flash! (mai mult…)


TomorrowlandRar mi se întâmplă să plasez un film după vizionare mult mai sus decât era orizontul așteptărilor mele. Și unii ar spune că nu-i prea sus, dacă Tomorrowland- după care exegeții de peste ocean nu s-au înnebunit, reușește să mă exalte în așa măsură! Dar în inflația de filme care ne propun supereroi, cataclisme, distopii, armaghedoane și horror-uri, o asemenea peliculă este o rază de soare pe care ar trebui să o urmeze toți copiii, ca pe un curcubeu care nu îi lasă să rămână fără speranță.  Așa că mă bucur să fi împărțit, cu toți cei care au fost la IMAX, această lectură cinematografică frumoasă și pozitivă, un dar pe care l-au primit deopotrivă cei mici dar și cei mari, care încep, poate, să renunțe să mai creadă! (mai mult…)


poltergeist-posterCă atât în film, cât și în muzică este un mare hiatus, se știe, dar de ce să faci un remake ieftin la un horror clasic? Răspund tot eu: din simple considerente financiare. Să ajungi să te plictisești sau chiar să râzi la un horror, este o bilă neagră pentru un regizor, care fie vorba între noi, a realizat până în prezent un film de speriat copiii (Monster House) și unul pentru adolescenți (City of Amber). Sau poate m-am maturizat 🙂 … sau poate asta este moda: să mergi la un film de groază cu copiii de mână, care prin reacțiile lor, te pot surprinde și pe tine. (mai mult…)


mad_max_fury_road_ver11_xlg-600x874De mult timp, de foarte mult timp nu am mai stat atât de încordat pe scaunul din sala de cinema! Deși știam subiectul (bănuiam puzderia de cascadorii, efecte speciale, explozii atent controlate și machiajul artistic), tot am rămas ca un împătimit al jocurilor pe calculator (în special shootere), care aleargă noaptea ca nebunul alături de Max Payne sau ca disperatul prin conacul din Undying. Tot ceea ce văzusem în trailer a pălit în fața scenelor de acțiune pe care nu le voi descrie deloc, pentru a vă lăsa plăcerea de a intra în lumea distopică recreată de George Miller. (mai mult…)


live-in-regia-lui-vlad-paunescu-din-15-mai-in-cinematografe-305050

Primăvara asta a venit cu o avalanşă de premiere româneşti, ale căror virtuţi ne fac să ne bucurăm că avem o cinematografie din ce în ce mai puternică şi mai valoroasă.

LIVE, ultima producţie Castel Film, în regia lui Vlad Păunescu , după un scenariu bicefal pe care acesta îl semnează alături de Mihai Mănescu, este un film care te problematizează, îţi pune nişte întrebări şi- prin finalul oarecum happy, îţi implantează şi ideea că se poate lupta cu sistemul. Şi chiar se poate, dacă ai virtuţi de kamikaze sau eşti îndeajuns de masochist încât să încerci! În ceea ce mă priveşte am aceste înzestrări naturale şi cred că dreptatea prevalează întotdeauna, şi că până la final fiecare primeşte ce i se cuvine, conform cu o justiţie imanentă care nu uită şi nu iartă. Am apreciat aşadar scenariul hollywoodian de-a dreptul, perfect calibrat şi cu destule volute încât să te țină captiv în poveste. Faţă de acest “schelet” sănătos şi proporţionat, avem personajele filmului care pe alocuri devin cabotine, care forjează cam mult teatralizând, dar care crează câteva tipologii demne de menţionat. (mai mult…)