De ce oare se zice- de multe ori cand e un complot sangeros sau alambicat care implica gelozie, lacomie si ura- “cherchez la femme?” Pentru ca literatura a consfintit asta cu personajele ei feminine ignobile care au stat in spatele actiunilor multor barbati condusi pe drumul pierzaniei.
…sau pentru amatorii de engleza – The In-Laws – sau in varianta mioritica –
Cel Ungurean si cu ce-l Vrâncean, (ca asa ii cheama pe cuscrii)
Mări, se vorbiră și se sfatuiră
Ca să se întâlnească, si sa se falesca:
Unu cu viloiu’, si ce-i umple țoiu’.
Altu cu copilu’ si cum si-a dus chinu’. (asa e in balade, mai scapa si cate o rima imperfecta!)
Acum , ca am gatat “miorita cuscriana”, as putea chiar sa inchei prezentarea…!?
Zilele filmului irlandez, organizate de catre Ambasada Irlandei si ICR si gazduite de Institulul Francez mi-au prilejuit intalnirea cu o comedie romantica savuroasa pe care o puteti vedea si in cinematografele din Romania What If ?/ Ce daca? in traducerea cu care a aparut- Ce-ar fi daca? –rectific eu, care sunt scrupuloasa cu nuantele. Si rar mi-a mai prilejuit asemenea desfatare un film usor, fara nici o meandra a scenariului, cu o delicatete si o franchete a abordarii care te fac sa te gandesti ca mai exista tineri de caracter care isi respecta relatiile, si ca nici cavalerismul si nici romantismul nu au sucombat deja sub asediul stilului urban actual – nepasator si cinic.
Aseara am vazut un film tulburator. Nu a avut altceva care sa ne miste decat un scenariu inspirat din povestea reala a unui jurnalist american – Garry Webb- care pe la mijlocul anilor ‘90 a avut curajul sa demaste o poveste mafiota in care guvernul American a fost implicat in importul de cocaina, care apoi era vanduta agresiv in ghettourile americane pentru ca banii obtinuti sa finanteze armata Contras a rebelilor din Nicaragua.
Trebuie sa recunosc ca mi-au placut intotdeauna ecranizarile, pentru ca suportul livresc (de multe ori validat de critica si public) le confera o consistenta si radacini ale complotului , si in plus, daca ti-a placut filmul si el n-a fost devansat de lectura cartii, poti sa faci asta a posteriori.
Before I Go To Sleep porneste de la best sellerul lui SJ Watson si se doreste- in regia britanicului Rowan Joffe – un film misterios cu o distributie de clasa: Nicole Kidman si Colin Firth, doi “oscarizati” gata sa se confrunte cu tensiunea, volutele si schimbarile de directie ale unui thriller psihologic. Si pana la final nu esueaza, dar cred totusi ca scenariul este putin inconsistent si plin de locuri comune, asa ca ai senzatia ca ai mai vazut filmul asta undeva, candva.
Daca ar fi sa ma intrebati pe mine care este actorul care l-a intruchipat cel mai bine pe James Bond , v-as raspunde fara sa ma gandesc – Pierce Brosnan: frumos, seducator, dar nu efeminat, cu o privire in care juca uneori autopersiflarea, aratand putin cam prea meridional pentru un englez, rasat si increzator- este agentul perfect, pe care nici macar Daniel Craig cu privirea lui inimaginabil de albastra nu l-a putut depasi. E clar ca regizorul Roger Donaldson este iremediabil sedus de celebrul 007, daca in The November Man ne livreaza acelasi tipar, dar fara stralucirea gadgeturilor, fara meandrele complotului, dar cu fata frumoasa a lui Bond-aici si buna – pe care o protejeaza. Faptul ca si Olga Kurylenko se revendica tot din seria celebrului spion –caci a jucat in Quantum of Solace din 2008 este tot o dovada a filiatiei directe pe care o are The November Rain. Un film de actiune care te captiveaza , dar care- desi stilat si bine construit- ramane mult prea tributar tiparelor atat de uzitate ale filmelor de gen.
Cand mergi la un film in care joaca un actor pe care il admiri si ai vrea sa-l vezi glorificat dupa cum merita talentul lui, esti si mai pretentios. Si asta pentru ca ti-ai dori un scenariu super bun, o regie de mare clasa si un joc exceptional, asta fiind in fapt dezideratul tuturor celor implicati in orice fel in actul artistic, fie ca sunt creatori sau consumatori.
Sa fiu sincer, cand am vazut afisul de la Annabelle, eram sigur ca e o idee mai veche pe care o vazusem in sezonul 5 , episodul 6 din Twilight Zone, un episod cu Telly Savalas, intitulat Living Doll-Talky Tina, prima data difuzat in 1963, dar pe care eu l-am vazut mult mai tarziu la TV Novi Sad. Si pe vremea aia ma chinuia intrebarea: Era personajul jucat de Telly Savalas un nebun sau era un episod horror? Replicile memorabile erau: ‘My name is Talky Tina, and I love you very much.’ ‘My name is Talky Tina, and I’m going to kill you.’ ‘My name is Talky Tina, and you’ll be sorry.
Fetele noastre cucuiete au crescut cu desenele animate si musical-urile in variantele originale! Cand am auzit propunerea de acum cativa ani, a deputatului Victor Socaciu, de a dubla filmele straine in limba romana,- care a fost respinsa categoric in Camera Deputatilor- am ramas mut ( da da…mai bine un film mut si un pianist care sa “improvizeze” coloana sonora, pentru ca starile depindeau de talentul muzicianului)
Pe la mijlocul anilor 90 Prince nu s-a despartit la modul amiabil de Warner Bros…In 1998 am intrat in familia licentiatului Warner in Romania- A&A Records! Ma intrebam atunci: oare ce a fost in mintea lui? Ce presiuni au fost puse pe artist? Ce dorea casa de discuri? De ce sa-ti tatuezi Slave pe obraz sau sa iti spui TAFKAP ( The Artist Formerly Known As Prince)? A protestat ca un artist care isi stie valoarea! A fost o perioada cand videoclipurile lui au fost retrase de pe youtube…Se gaseau foarte greu sau deloc. A scos atunci albume la modul: Cate vreti , fratiorii mei? Va da tata Prince, de nu puteti duce! Dar Warner a insistat sa scoata un album la termenul pe care il stabilise si a lovit la temelie . Si fara Warner, Prince a pierdut din popularitate, dar nu din valoare.
Radiotopic 