Posts Tagged ‘J.K. Simmons’


Afis 3

Cu siguranţă un film care îl are ca protagonist pe Michael Fassbender va suscita apriori interesul – deopotrivă al publicului, cât şi al criticii. Cu atât mai interesantă  va părea producţia dacă este o ecranizare a unui roman care a confirmat şi este un policier corect construit, cu o tensiune  care conduce acţiunea şi cu multiple implicaţii psihanalitice care înnoadă şi mai tare totul.  Iar filmele poliţiste au plăcut întotdeauna, chiar şi –sau mai ales – atunci când personajul principal este unul cu probleme majore în viaţa particulară ( de relaţionare, de adicţii, de frică de implicare), dar excelează în cea profesională, după tiparul clasic –am zice!

(mai mult…)


afis

Aparent am putea crede că un scenariu despre un contabil, o meserie ultrarespectabilă şi ofertantă, dar cam anostă, nu ar fi tocmai ceva care să ne uimească, să ne ţină cu sufletul la gură şi să ne dea adrenalina care- poate, unora dintre noi le lipsea. Şi totuşi asta se întâmplă în acest film semnat de Gavin O’Connor, cel care în 2011 ne dăruia The Warrior ( nominalizat la Oscar), o dramă intensă cu Nick Nolte şi Tom Hardy , dar şi excelentul serial The Americans, cotat cu 8,2 de public, după ce tot în 2016 ne-a mai propus şi Jane Got a Gun, o acţiune-dramă-western, cu Natalie Portaman, Joel Edgerton, Ewan McGregor şi Ricky Lee.

(mai mult…)


 

Afis Zootropolis

Zootropolis văzut de Michaela Platon 🙂

Zootropolis este un film Disney clasic, dacă admitem că asta înseamnă o poveste frumoasă, moralizatoare, cu happy end, personaje minunat desenate (și merchandise friendly!), muzică fredonabilă instantaneu și o atmosferă care ți se lipește de suflet orice vârstă ai avea. Așa că e clar „clasic”! Și pe deasupra este și un policier bine temperat, cu dialog deștept și plin de substanță prins într-o fabulă care arată într-un mod deloc flatant către societatea actuală. Politicienii, animale sălbatice sau de ogradă, au aceleași apucaturi venale, șefii aceleași orgolii meschine, funcționarii publici aceeași lentoare și lipsă de interes, vedetele militează pentru diverse cauze, cetățeanul este  desconsiderat și manipulat oneros, iar poliția mai capătă uneori niște noi membri care cred încă în adevăr, în justiție și în menirea ei în comunitate. (mai mult…)


Whiplash by Jayme K.

Titlul filmului Whiplash este  titlul melodiei scrise în 1972, de către Hank Levy, un saxofonist, aranjor și compozitor american, care a colaborat cu nume importante din lumea jazz-ului, ca Stan Kenton sau Don Elli. Regizorul și scenaristul Damien Chazelle a debutat acum 6 ani în lumea filmului, tot cu o dramă muzicală – Guy and Madeline on a Park Bench- filmată în alb și negru. Spun tot o dramă, pentru că ideea celui de-al doilea film este inspirată  de un eveniment petrecut în adolescența cineastului (fost toboșar), când intrând într-un big band, a fost nevoit să interpreteze din prima zi schimbările de ritm din Whiplash. Nu a înțeles nimic din partiturile din fața lui, iar asta l-a îngrozit! Rezultatul? Acest film, care e despre relația profesor-elev într-o lume mai puțin deschisă publicului larg, dar care se adresează, culmea, chiar tuturor privitorilor. Pentru că, indiferent de domeniu – științific, cultural, artistic sau sportiv – se formează  o relație între tânăr și mentor, care poate fi distructivă și toxică sau constructivă și benefică. (mai mult…)


The-Rewrite-movie-poster

Hotărât lucru, ne aflăm sub asediul comediilor romantice, și nu înseamnă că mă și plâng – dacă semnalez. Personal însă prefer comediile de tipul celor scrise și regizate de Nancy Meyers, cu întorsături deștepte din condei, profund originale, care sub aerul aparent frivol aduc în discuție o problematică în registru major. (mai mult…)