afis

Aparent am putea crede că un scenariu despre un contabil, o meserie ultrarespectabilă şi ofertantă, dar cam anostă, nu ar fi tocmai ceva care să ne uimească, să ne ţină cu sufletul la gură şi să ne dea adrenalina care- poate, unora dintre noi le lipsea. Şi totuşi asta se întâmplă în acest film semnat de Gavin O’Connor, cel care în 2011 ne dăruia The Warrior ( nominalizat la Oscar), o dramă intensă cu Nick Nolte şi Tom Hardy , dar şi excelentul serial The Americans, cotat cu 8,2 de public, după ce tot în 2016 ne-a mai propus şi Jane Got a Gun, o acţiune-dramă-western, cu Natalie Portaman, Joel Edgerton, Ewan McGregor şi Ricky Lee.

3

The Accountant are un script care bifează ca un lunetist de elită toate punctele care l-ar face interesant, alert, dramatic, surprinzator şi acut. Căci contabilul nostru se vădeşte a fi un om special, care îşi domină autismul într-un mod care ne şochează, şi reuseşte să devină- în ciuda acestui fapt-  o persoană importantă pentru lumea interlopa (uitasem să menţionez că e un geniu în matematică, ceea ce schimbă oarecum datele!). Ingenios este şi felul în care scenaristul Bill Dubuque alege să îl reinsereze social pe Christian, jocul excelent calibrat al lui Ben Affleck livrand un personaj autentic având trăirile, reacţiile, tipul de relaţionare al cuiva ce suferă de una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice.

4

Filmul are şi destulă acţiune şi scene de combat, dar şi tensiunea unui thriller şi rigoarea unui policier, căci planurile se întretaie şi se adună ingenios, aşa că ne simţim captivaţi şi rezonăm cu drama copilului cu tare de relaţionare afectivă, comunicare şi adaptare, palpitam atunci când e în dificultate şi ne bucuram la rezolvările lui de viaţă.

7

Totul este perfect cinematografiat, toată lumea în roluri, imaginea şi sunetul excelente, singura mea dilemă fiind cum de a prins Ana Kendrick personajul ăsta în film, şi în general în toate filmele în care a jucat (nu puţine!), căci fără maliţiozitate -mi se pare banală, insipidă şi teatrală, ca şi când abia ar intra acum în branşă, deşi joacă de prin 2003. Oricum este o părere personală, ea având –de bună seamă- fanii ei, care o plac, o apreciază, o urmăresc asiduu, observaţia mea fiind  aşadar irelevantă.

Greul filmului îl duce Ben Affleck, el având singurul personaj ce ar putea pune ceva probleme de abordare, pe care însa le surmontează lejer, pregatirea fizică din ultimele lui producţii fiindu-i şi ea acum de mare ajutor.

2

Cu o abordare  fresh vine şi Jon Bernthal care îşi începea cariera cu Law & Order prin 1999, trecând apoi prin CSI Miami, Boston Legal şi Walking Dead, pentru ca apoi să treacă la filme care au bifat la BoxOffice, căci a avut roluri în Snitch, The Wolf of Wall Street, Fury, The Punisher, Siccario, dar şi în Show Me a Hero al lui Paul Haggis cu un premiu Golden Globe şi Daredevil de anul trecut, SF-ul lui Phill Abraham care ne-a cucerit. Aici are un rol interesant pe care îl livrează excelent, figura lui specială făcându-l să se remarce imediat în distribuţie.

the-accountant-3-e1476422996142

M-am bucurat să îl revăd pe J.K.Simmons, cel care ne-a bulversat în rolul profesorului de jazz din Whiplash, pentru care a primit un Oscar şi sumedenie de alte premii importante, propulsându-l în eşalonul actorilor dezirabili pe un generic, şi pentru talentul lui remarcabil, dar şi pentru că publicul alege valoarea confirmată, iar un premiu al Academiei Americane de Film este o coroniţă- care, măcar teoretic, te plasează printre regalităţile cinematografiei, oferindu-ţi alte şi alte oportunităţi.

Aşa că toate acestea fiind zise, vă recomand din toata inima acest The Accountant, distribuit în România de Freeman Entertainment.

Regia: Gavin O’Connor

Scenariul : Bill Dubuque

Distributia: Ben Affleck, J.K.Simmons, Jon Bernthal, Anna Kendrick, John Lithgow, Cynthia Addai-Robinson

 

Reclame
Comentarii
  1. […] “Totul este perfect cinematografiat, toată lumea în roluri, imaginea şi sunetul excelente, singura mea dilemă fiind cum de a prins Ana Kendrick personajul ăsta în film, şi în general în toate filmele în care a jucat (nu puţine!), căci fără maliţiozitate -mi se pare banală, insipidă şi teatrală, ca şi când abia ar intra acum în branşă, deşi joacă de prin 2003. Oricum este o părere personală, ea având –de bună seamă- fanii ei, care o plac, o apreciază, o urmăresc asiduu, observaţia mea fiind  aşadar irelevantă.” Mihaela Platon – Radiotopic […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s