Titlul filmului Whiplash este acela al melodiei scrise în 1972, de Hank Levy, un saxofonist, aranjor și compozitor american, care a colaborat cu nume importante din lumea jazz-ului, ca Stan Kenton sau Don Elli. Regizorul și scenaristul Damien Chazelle a debutat acum 6 ani în lumea filmului, tot cu o dramă muzicală – Guy and Madeline on a Park Bench- filmată în alb și negru. Spun tot o dramă, pentru că ideea celui de-al doilea film este inspirată de un eveniment petrecut în adolescența cineastului (fost toboșar), când intrând într-un big band, a fost nevoit să interpreteze din prima zi schimbările de ritm din Whiplash. Nu a înțeles nimic din partiturile din fața lui, iar asta l-a îngrozit! Rezultatul? Acest film, care e despre relația profesor-elev într-o lume mai puțin deschisă publicului larg, dar care se adresează, culmea, chiar tuturor privitorilor. Pentru că, indiferent de domeniu – științific, cultural, artistic sau sportiv – se formează o relație între tânăr și mentor, care poate fi distructivă și toxică sau constructivă și benefică.
Pornit de la un scurt metraj din 2013 premiat la festivalul de film Sundance, Whiplash a ajuns la un lung metraj pentru că unii au avut încredere să îl finanțeze și au crezut în acest scenariu de o simplitate debusolantă.
Și chiar dacă personajul principal, interpretat de Miles Teller (Project X, Footloose,Divergent și cît de curând Insurgent) a făcut eforturi mari să intre în pielea unui toboșar de jazz, (a luat lecții de tobe, i-a curs sânge la propriu în timpul turnării unor scene), J.K. Simmons este locomotiva, el este călărețul care pleznește (Whiplash=pleznitură de bici) mârțoaga care își dorește să ajungă armăsarul premiat. Și pentru tânărul student la cel mai bun colegiu muzical nu există șansa să mănânce din tava cu jăratic! E nevoie de sacrificiu și mult antrenament pentru a depăși capcanele măsurilor muzicale 5/8 cu 7/8 ori 7/4 cu 14/8. Ajunge doar talentul sau e suficient să ai ambiție și perseverență? Cât e exercițiu și cât e dotare nativă? Sunt teme pe care le veți discuta, după ce veți vedea filmul.
Apropo de ritm! Oricât de complicat este sau pare, el are un sens și dacă îl înțelegi, îl simți, cu siguranță îl poți cânta. Așa și cu acest film al unui regizor talentat și tânăr (a împlinit 30 de ani în ianuarie): primul a fost bine, al doilea și mai bine, iar viitoarele așteptăm să fie remarcabile! Esențial este să se ferească de aprecieri care sună așa: Good Job! Pentru că e anodin, e formal, e un eufemism pentru „așa și așa”, și nu trebuie să ai expertiză în analiza pe metalimbaj ca să realizezi asta! Problema e că până să îl aud pe JK Simmons spunând-o, nu am conștientizat niciodată că e ceva în neregulă cu formula asta. Așa că dacă după vizionarea asta veți auzi pe cineva adresându-se altcuiva cu „good job”….să știți că nu e ok – exceptând situația în care destinatarul cuvintelor este …un câine!
De remarcat este faptul că s-a filmat totul în 19 zile, iar bugetul filmului a ajuns la 3 milioane de dolari, asta după ce reacția la scurt metraj a fost una pozitivă. Piesele muzicale alese pentru competiție sunt Whiplash – Hank Levy și Caravan – Juan Tizol, compoziție făcută celebră de Duke Ellington, iar pe langă faptul că Miles Teller și J.K. Simmons au cântat primul la tobe, al doilea la pian, muzicienii care apar în film sunt unii adevărați și asta dă o mai mare credibilitate peliculei, chiar dacă unele scene au fost trase separat și apoi postprocesate.
Whiplash a fost aleasă pentru că reprezintă angoasele ucenicului, iar Caravan (folosită și de Woody Allen în două filme: Alice și Sweet and Lowdown) sumarizează interactivitatea profesor-elev!
Dacă în această poveste muzicală relația dintre muzicianul in devenire și posibila lui prietenă e tratată abrupt, dur chiar- cu siguranță în următorul proiect cinematografic al regizorului Damien Chazelle – La La Land – va fi mai romanțat, dar axat tot pe ceea ce înseamnă captură în film a execuțiilor muzicale, pentru care – se vede clar- regizorul are o înclinație. Are deja și un actor-fetiș- tânărul și interesantul Mike- are teme predilecte, are succes, are nominalizări la Oscar și un Golden Globe, așa că se impune o concluzie: avem așteptări mărețe de la Damian!
Regizor: Damien Chazelle
Scenarist: Damien Chazelle
Cu: Miles Teller, J.K. Simmons, Melissa Benoist, Paul Reiser, Nate Lang
Radiotopic 