Radiotopic

 

Zootropolis văzut de Michaela Platon 🙂

Zootropolis este un film Disney clasic, dacă admitem că asta înseamnă o poveste frumoasă, moralizatoare, cu happy end, personaje minunat desenate (și merchandise friendly!), muzică fredonabilă instantaneu și o atmosferă care ți se lipește de suflet orice vârstă ai avea. Așa că e clar „clasic”! Și pe deasupra este și un policier bine temperat, cu dialog deștept și plin de substanță prins într-o fabulă care arată într-un mod deloc flatant către societatea actuală. Politicienii, animale sălbatice sau de ogradă, au aceleași apucaturi venale, șefii aceleași orgolii meschine, funcționarii publici aceeași lentoare și lipsă de interes, vedetele militează pentru diverse cauze, cetățeanul este  desconsiderat și manipulat oneros, iar poliția mai capătă uneori niște noi membri care cred încă în adevăr, în justiție și în menirea ei în comunitate.

Și chiar dacă orașul imaginar- o junglă urbană!- este populat doar cu animale de tot felul, recunoaștem tipologiile pe care le-au consacrat filmele hollywoodiene și rețeta de succes a genului, și parcă, de la un moment dat încolo, nici nu mai băgăm de seamă că e doar un desen animat.

Excepțional desenat și condus regizoral, cu o densitate a mesajelor care trage semnale de alarmă necontenit, Zootropolis este simplu fără să fie schematic sau rudimentar, este aluziv în mod subtil dar și direct, aduce în atenție probleme acute ale zilelor noastre precum manipularea, mașinațiile unor grupuri sau politicieni care vor să-si prezerve cu orice preț puterea, lipsa de scrupule, minciuna și prefăcătoria electorală, discriminarea pe diverse criterii, misoginismul, fenomenul de mobbing, și înca multe altele. Și deși are chiar subtilități pe care doar un adult le va înțelege, copilului îi va fi de ajuns povestea excepțional desenată și colorată și acțiunea care îl prinde și îl conduce, având ritm și fluență, suspans și tensiune, dar și umor benign, toate dozate cu mare artă.

Personajul principal, iepurița Juddy Hopps (Ginnifer Goodwin), este o fată ambițioasă de provincie care își urmează visul de a deveni polițistă, ajungând să termine Academia ca șefă de promoție, după ce la început nu i se dăduse nici o șansă. Așa că lecția cu  „valorifică-ți inteligența și perseverează” este una importantă și care ar merita discutată cu copiii- măcar după vizionare, dacă nu în mod curent. Căci dincolo de a le inocula conveniențe de tot felul și tipare sociale de la care să nu se abată, copiii ar trebui învățați să fie deschiși și autentici, să își păstreze sufletul în care să rămână iubirea, respectul, devotamentul, mândria și modestia. Și nu îmi dau seama de ce studiourile Walt Disney au acceptat modificarea titlului din Zootopia- o utopie a animalelor, adică un spațiu ideal în sens filosofic chiar- în Zootropolis, care debarcă mult din sensul inițial, translându-l către un banal spațiu urban populat de animale! Chestie de opțiune, desigur!

Vocile sunt, ca întotdeauna, excepțional alese, asa că nu ți-ai putea imagina ca Judy să sune altfel decât o face în interpretarea lui Ginnifer Goodwin, primarul Lionheart este JK Simmons oscarizatul din Whiplash, Nick Wilde -vulpoiul șmecher cu suflet de aur este Jason Bateman, Bogo-șeful poliției este Idris Elba, și îi mai auzim și pe Shakira, Bonnie Hunt și Kristen Bell, blonda Veronica Mars care i-a dat voce și Annei în Frozen.

Prietenos, vesel, cald și iubibil de la primul până la ultimul minut, Zootropolis va face fără îndoială carieră, caci are tot ce îi trebuie pentru asta, și ceva pe deasupra – un suflet viu și frumos pe care doar filmele menite să rămână în memoria privitorului îl au. Este ceea ce ne face să cântăm, să iubim, să ne bucurăm și să fim revoltați în Cinderella, Snow White, Sleeping Beuaty, Little Mermaid sau Beauty and the Beast. Pe toate le-am văzut pe repeat alături de copiii nostri și o să mai băgăm înca „o tură” când va fi să avem nepoți- căci sunt – vă ziceam- clasice!

Iar lor li se adaugă acum acest minunat Zootopia, cu o energie stenică remarcabilă, perfect manageriat de regia tricefala semnată de Rich Moore, Jared Bush și Byron Howard.

 

Zootopia văzută de Marcel Platon

Am ajuns la al 55-lea lung metraj (și cel mai lung ca durată-108 minute) produs de Disney Pictures până în acest moment…

Copiii care văd acest film înțeleg aproape totul instinctiv și îl percep cu sufletul chiar dacă realitatea cotidiană este diferită de ficțiunea în care animalele vorbesc, merg pe două picioare, poartă haine (atenție că există o scenă unde sunt goale…glumesc, desigur; nu veți vedea nimic din ceea ce am văzut în Grimsby), se înțeleg unele cu altele, deși în trecut existau și prădători. Ei bine, în Zootopia ne-au depășit mamiferele de mult, în ceea ce privește modul de reacție, dar ne-au egalat în tarele sociale (în realitate chiar și un cățelus mic- așa cum a fost minunata Apalosa, leul nostru tibetan, poate fi mai inteligent și mai autentic decât mulți dintre cunoscutii noștri!) .În Zootopia animalele au ajuns să conviețuiască și foarte rar să acționeze ca prădători, adică acele zile au apus de mult, iar acum în acest oraș este instituită armonia și disciplina între pradă și prădător. Mesajul unui asemenea loc este: “Anyone can be anything”, iar intrarea într-un asemenea oraș este una de vis, într-un sector parcă ești în Avatar, iar în altul clima este una ploioasă, animalele rotind umbrelele ca în Sunetul muzicii! ”Little Rodentia” și „Tundratown” sunt locurile care îi separă pe șoricei și alte rozătoare mici de urșii polari și lupi, și nu îmi dau seama dacă stratificarea socială pe criteriul mărimii este tot un fel de discriminare sau o protecție socială!

Animalele sunt umanizate până la extrem și după câteva minute uiți că asiști la o animație. Sunt extrem de multe metafore pe care adulții le sesizează din prima – leneșii lucrează în sitemul administrativ, oile votează, bivolul e șeful poliției, leul e primar! Apropo de leneși, dacă pe Flash leneșul nu l-am recunoscut după voce, pe Priscilla leneșa am recunoscut-o după ton: este Kristen Bell, cea care a jucat-o pe Anna în Frozen!

Cele trei lumi ale animalelor (în funcție de dimensiuni) sunt separate, dar conviețuirea e comună, iar trenurile au trei tipuri de uși de acces. Și nu contează cât ești de mic, pentru că puterea nu ține cont de dimensiunile fizice. Poți fi Capo di tutti capi chiar dacă ești un șoricel sau poți fi marele bivol și să ai apucături de Ferdinand, tăurașul cel blând, cel care stătea și mirosea florile ca o domnișoară.

Primarul Lionheart e J.K. Simmons, Gazelle e o gazelă cu vocea Shakirei, iar șeful poliției, Chief Bogo, este Idris Elba, actorul care își face debutul vocal în animație cu acest film și care tot anul acesta va fi voce în Finding Dory! Dar alegerea tinerei actrițe Ginnifer Goodwin este una extrem de inspirată: vocea ei se potrivește perfect cu ochii mari liliachii, năsucul mic frematator și roz și urechile lungi ale iepuriței Judy Hopps(un fel de Țup Țup)!

Ea a început cu serialul Law & Order, apoi a continuat cu altul- Ed- și în prezent joacă în serialul fantastic Once Upon a Time. Și tot ea a fost Vivian Cash în Walk The Line, prima nevastă a lui Johnny Cash, interpretat de Joaquin Phoenix. Nici Nick, vulpoiul șiret dar cu un fond bun, nu putea fi mai bine dublat, decât cum a făcut-o Jason Bateman, da da actorul acela care seamănă cu Ewan McGregor și pe care l-am văzut recent în The Gift.

Nu e ușor să faci un film animat să arate ca un film polițist de acțiune și totuși el este un îndemn pentru copii și adulți să vadă lumea cu alți ochi și cu mai multă încredere.

Regie: Byron Howard, Rich Moore, Jared Bush

Scenariu: Jared Bush, Phil Johnston

Voci: Ginnifer Goodwin, Jason Bateman, Idris Elba, J.K. Simmons, Octavia Spencer, Shakira, Kristen Bell, Alan Tudyk