Ori de câte ori am vorbit despre o ecranizare sau un film bazat pe fapte reale, v-am obişnuit cu o succintă punere în temă menită să vă înlesnească accesul la înţelegerea subiectului! În The Imitation Game sunt descrise întâmplări importante din viața părintelui informaticii și inteligenței artificiale – Alan Turing, dar mai ales aflăm despre rolul excepţional pe care l-a avut în decodarea mașinii Enigma, un demers considerat la vremea respectivă aproape imposibil!
Pentru publicul larg, cea mai mare descoperire a sa este spargerea codurilor mașinii criptografice Wehrmacht Enigma, ceea ce a dus după unii istorici, la scurtarea celui de-al doilea război mondial cu cel puțin doi ani și la salvarea a câtorva zeci de milioane de oameni. Cel supranumit ”Einstein al matemataticii” s-a stins în 1954, la doar 41 de ani, în circumstanțe suspecte, deși ancheta a determinat că a fost sinucidere cu un măr otravit cu cianură.
La împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Alan Turing, în iunie 2012, mai mulți oameni de știință britanici, printre care Stephen Hawking, au solicitat anularea condamnării ‘celui mai strălucit matematician din epoca modernă’. Tot în 2012, președintele Barack Obama a declarat la Londra că Alan Turing este unul dintre cei trei mari oameni de știință britanici (ceilalți doi fiind Sir Isaac Newton și Charles Darwin), iar un an mai tarziu, la propunerea ministrului justiţiei Chris Grayling, a fost graţiat postum de către regina Elisabeta a II-a şi decorat. De ce se știe încă atât de puțin despre acest geniu? Cu siguranță pentru faptul că a lucrat într-un anturaj, în care oamenii au fost obligați să păstreze tăcerea, zeci de ani, despre locul numit fabrica de piese radio. Și apoi pentru că s-a stins atât de repede, iar existenţa i-a fost marcată de apartenenţa la o minoritate sexuală, din cauza căreia a fost blamat și ostracizat.
Revenind la filmul regizorului norvegian Morten Tyldum, remarcăm felul în care alege să centreze scenariul pentru a scoate în evidenţă drama personajului –care impresionează pană la lacrimi: nu există nici o dovadă că mașina s-ar fi numit Christopher (așa cum îl chema pe primul lui prieten, pe care l-a iubit în timpul școlii), dar filmul pune o lumină aparte pe relaţia (directă, dar şi filosofică) între om și creaţia sa, între matematician şi maşina pe care o inventează şi o animă ca să-i fie prieten. Apoi destăinuirea în fața unui polițist, după terminarea războiului, cum că ar fi lucrat la ceva ultrasecret la Bletchley, era cu mult mai gravă decât recunoașterea că este homosexual, ceea ce a făcut în realitate. Pesemne, că și din punctul ăsta de vedere era un vizionar, fiind convins că nu după mult timp se vor legaliza relațiile dintre persoane de același sex.
Desecretizarea unor documente strict secrete după atâta amar de vreme, ne poate destupa ușor la minte sau ne poate înceţoşa şi mai mult. O fi avut Churchill viziune, atunci când în urma unei scrisori (oare ce scria în ea?) îl numește pe Alan șeful departamentului HUT 8, secţiunea responsabilă pentru criptanaliza comunicaţiilor marinei germane? Oare tot peste 50 de ani vom afla cine a orchestrat evenimentele din 1989? Există oare și în România un laborator de prognoză, ale cărui date să ajute la planificarea viitorului?
Recunosc că nu cunosteam decât vag povestea lui Alan Turing, așa cum târziu am aflat și de Ada Lovelace, stinsă în 1852 la doar la 36 de ani, și considerată primul programator de calculator din lume. Așa că, parafrazând o zicătoare, afirm şi eu puţin amar: cât trăiești înveți,dar în final tot n-ai aflat aproape nimic!
În mod cert viața nu e dreaptă! Cum altfel putem să acceptăm că un geniu al matematicii și criptologiei, cel care a inventat practic ordinatorul, profesorul Alan Turing , a fost condamnat și împins la sinucidere din cauza unor minți obtuze și insinifiante care au văzut în el doar aparența de a fi fost gay, ignorând esența de fi fost genial.
Foarte intersant orchestrat de către regizorul norvegian Morten Tyldum, filmul se compune din trei planuri congruente a căror canava formează povestea, flashback-urile din preadolescența școlară a lui Turing, momentele din trecutul apropiat de lucru cu echipa la decriptarea codului Enigma și acelea din prezentul care ne înfățișează experiența umilitoare la care a fost supus matematicianul în ultimii săi ani, ostracizat deopotrivă pentru tendințele autiste, cât și pentru homosexualitate.
Jocul actorilor este fără cusur, narațiunea curge cu fluența pe care o au poveștile adevărate spuse nu oricum, ci cu o voce profundă, aproape marțială care ne împărtășește împreună cu story-ul și sumedenie de aforisme și judecăți ce sintetizează interacțiunea umană grefată pe legile universale.
Nominalizat la 8 premii Oscar, printre care și Cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor principal și actriță în rol secundar, filmul pornește de la ideea cărții “Alan Turing: The Enigma” semnată de Andrew Hodges, încercând să onoreze memoria acestui veritabil erou pe nedrept nerecunoscut.
Benedict Cumberbatch este brilliant în rolul lui Turing – și adaugă vocii lui Smaug din The Hobbit, rolurilor Julian Assange, Stephen Hawking, Vincent Van Gogh și Sherlock Holmes – și această partitură complexă în care reușește să ne impresioneze cu talentul și versatilitatea lui. I se alatură doi actori pe care îi prețuiesc în mod deosebit – Charles Dance, o veritabilă personalitate a teatrului și cinematografiei engleze și Marc Strong- aflat într-o vădită ascensiune profesională, pe care l-am vazut de curând în Before I Go To Sleep alături de Nicole Kidmann, dar și în Syriana, Body of Lies și Closer to The Moon- atat de interesantul film regizat de Nae Caramfil. Distribuția este întregită de Keira Knightley într-un rol reușit în care este expresivă și naturală, dar și de Mathew Good, care reușește să se facă remarcat, chiar și în proximitatea lui Cumberbatch, ceea ce – trebuie să recunoaștem- nu-i deloc ușor!
Deși este o dramă biografică plină de suspans, filmul are dialoguri remarcabile – nu doar prin substanță, dar și prin umorul de foarte bună calitate, care face mult mai permeabilă această poveste ce atinge subiecte sensibile, precum convențiile sociale ce îi înfierează pe minoritari și legile vremii referitoare la homosexuali.
The Imitation Game nu este un film care iți taie respirația, dar face parte din categoria mult mai rară a acelora care te marchează definitiv, prin tensiunea intrinsecă și prin revolta pe care ți-o generează ideea că omenirea a străbătut etape în care “a fi diferit” era o crimă, iar “vinovatul”- un criminal ce trebuia înfierat și pedepsit ca atare!
Regizor: Morten Tyldum
Scenariu: Andrew Hodges, Graham Moore
Cu: Benedict Cumberbatch, Keira Knightley, Matthew Goode, Mark Strong, Charles Dance, James Northcote, Alex Lawther, Jack Bannon, Rory Kinnear, Allen Leech
Radiotopic 