Boyhood

Sincer , așteptam într-un fel acest film, despre care știam tot atâtea lucruri înainte de vizionare, câte știam și după. Nu pentru că nu mi-a comunicat ninic, sau e un film lipsit de valore. Nicidecum! Dar experimentul lui Lincklater este mai degrabă un studiu de caz, un jurnal de viață , în care Mason – personajul central este acompaniat pe masură ce înaintează în vârstă.

boyhood1

Un maestru absolut al filmelor înseriate (cum au fost Before Sunrise, Before Sunset și Before Midnight ) Lincklater a pus ochii pe Ethan Hawke și nu-l mai lasă, pesemne fermecat de stilul și naturalețea actorului care s-au rafinat pe masură ce a înaintat în vârstă. Pentru că Boyhood este un film care a început în urmă cu 12 ani (mai exact în 2002) și și-a talonat scenariul cu aceiași actori în ipostaze diferite de vârstă, un experiment al răbdării, dar și al siguranței că astfel Boyhood va câștiga în veridicitate, în acuratețe și profunzime. Ca și când  ar fi decupat din imensitatea spațio-temporală breșa care îl urmărește pe Mason timp de 12 ani, în așa fel încât noi să îl vedem în mod miraculous cum crește în cele 164 de minute trecând prin copilărie, preadolescență și adolescență și rămânând în ciuda unei vieți  agitate –un om echilibrat, calm și încrezător. Ceea ce uimește în acest film este simplitatea absolută a scenariului, linearitatea lui, felul în care o existență care nu iese din normal poate să te problematizeze. Evoluția lui Mason, cu toate tribulațiile ei, are măreția general valabilului, așa că în acest particular ce pare obscur rezidă  universalitatea mesajului. Personajele sunt în fapt tipologii în care se recunosc cu ușurință spectatorii, rezonând astfel cu această poveste surprinzator de simplă.

boyhood-collage

Patricia Arquette este  “mama” – protectoare, bătăioasă, hotărâtă și puternică gata să își urmeze visul și să devină profesoară pentru a le putea oferi copiilor o viață mai bună. Sam (Lorelei Linklater, fata regizorului, care în al patrulea an de filmare și-a pierdut interesul și ar fi vrut să renunțe) este “sora” tipică –sâcâitoare, egoistă și puțin prefacută, dar care este capabilă și de compasiune și de sentimente față de frații vitregi.

boyhood5

Mai avem, “tatăl” biologic – personajul pe care îl joacă Hawke- puțin imatur la început, dar nostim, iubitor și atent, apoi sumedenia de “tați vitregi”, toți minunați la prima vedere, dar care devin abuzivi  după ceva vreme și tot așa o ținem cu tipologia până dăm gata toate personajele.

Și totuși cum reușește Linklater să ne țină captivi în scenariul ăsta fără flick flack-uri? Cum de rezistăm până la capăt și unora ne mai și place filmul?  Cum de nici măcar nu suntem chiar dezamăgiți că până la final nu se întâmplă nimic abominabil, deși ne tensionam, ne așteptam …suntem aproape siguri că va fi !??

Părerea mea este că prin contopirea  a două calități: modestia și ambiția, dublate de un experiment cinematografic remarcabil (filmarea pe parcursul a 12 ani cu aceeași distributie), de “laminarea” scenariului (pe care îl semnează tot Linklater) fără ca asta să fie în detrimentul dialogului, prin autenticitatea tipologiilor și- evident-prin coloana sonoră care te călăuzește ca un ghid afabil prin viața personajelor (de la Band On The Run-Wings până la ”Suburban War” și „Deep Blue” de la Arcade Fire.

Ellar Coltrane în rolul lui Mason este la primul lui film – dar are deja o experiență cinematografică de 12 ani, nu?-  așa că așteptăm surprize de la el, acum că a crescut și pare matur și talentat.

BOYHOOD_FB_POSTs_QUOTES_VanityFair

Boyhood este întâi de toate credibil într-un mod absolut și simplu- într-o manieră realistă- compresia timpului real (12 ani) în cele 164 de minute descumpanindu-ne în acelaşi fel în care o făceau trucurile magicienilor pe când eram copii. Este o ofensivă netrucată asupra existenței surprinse  cu acuratețea unui pictor realist, dar care a condensat în această realitate și un pic de pointilism și o fărâmă de neoimpresionism și ceva artă naivă.

Boyhood  este filmul  pe care – la ieșirea din cinematograf- îl iei acasă cu tine și care, pe măsură ce începi să te gândești la el, devine din ce in ce mai teritorial, făcându-te să afirmi înca o dată că măreția stă întotdeauna în lucrurile simple.

Filmul este nominalizat la Oscar la șase categorii, inclusiv cel mai bun film, cel mai bun regizor și cei mai buni actori în roluri secundare.

Regizor: Richard Linklater

Scenariu: Richard Linklater

Cu: Ellar Coltrane, Patricia Arquette, Ethan Hawke, Lorelei Linklater, Elijah Smith, Steven Chester Prince, Bonnie Cross, Libby Vilari, Marco Perella, Jamie Howard, Andrew Willarreal, Shame Graham, Tess Allen

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s