Unbroken

Este un proverb latin care spune așa: “Nu în câte poți face, ci în câte poți îndura stă adevărata putere”. Povestea lui Louis Silvie „Louie” Zamperini, născut în 26 ianuarie 1917 și stins pe 2 iulie 2014 este una incredibilă. Zamperini a fost talentat de mic, dar  pe principiul brânză bună în burduf de câine, a avut noroc cu fratele mai mare, care a tras de el să îl orienteze spre ceva ce i-ar putea schimba viața. Și chiar i-a schimbat-o! Tânărul a ajuns până la urmă la Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin (da,da… acelea în care Jesse Owens a câștigat patru medalii de aur chiar la jocurile unde Hitler vroia să dovedească supremaţia rasei ariene) şi, deşi s-a clasat pe locul 8 în finala probei de 5.000 de metri, a alergat ultimur tur de pistă în 56 de secunde, atrăgându-i atenţia lui Adolf Hitler, care a ţinut să îi strângă mâna la finalul cursei și să îi spună: Aha, tu ești ăla cu finishul rapid! Citește restul acestei intrări »


BigHero6_Poster_Baymax

Într-o perioadă dominată de nominalizările la Oscar, iată un film de animație care ne propune și un personaj (secundar) tandru, atent, “îmbrățișabil”, care te face să îți dorești spontan să îl ai aproape, întru beneficiul corpului, sufletului și minții. Despre Baymax o să mai vorbesc…dar cine sunt ceilalți..5? Citește restul acestei intrări »


WD3

Çanakkale Savașları sau bătălia de la Gallipoli

Ca să înțelegem The Water Diviner e nevoie mai întai de o restituire a istoriei scrise în Peninsula Gallipoli, începute în aprilie și încheiate în decembrie 1915, în timpul Primului Război Mondial.

Anul trecut s-au celebrat 100 de ani de la izbucnirea primei conflagrații mondiale, iar în aprilie anul acesta sunt 100 de la încercarea cuceririi Istanbulului și obținerea controlului asupra strâmtorii Dardanele de către Aliați. Istoria consemnează hotărârea și spiritul de sacrificiu al turcilor, căliți în războaiele balcanice, în timp ce Aliații  erau neexperimentați și neobișnuiți cu mediul ostil din Gallipoli. Și deși cei dintâi au repurtat o victorie zdrobitoare în peninsula, paradoxal, au pierdut războiul. Asta nu fără a se opune cu îndârjire trupelor ANZAC- „Corpul de armate al Australiei şi Noii Zeelande”, ceea ce a condus la pierderi imense de ambele parți beligerante, iar din cei 46.000 de soldați ai aliaților căzuți în această campanie,  11.000 au fost australieni şi neozeelandezi. Citește restul acestei intrări »


birdman-449192l-1600x1200-n-8f726499

Michaela spune despre BIRDMAN- Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei:

De mult nu am mai mers la un film cu un orizont al aşteptărilor atât de înalt, şi care să nu fie demolat după vizionare, sau măcar coborât sub limita de la care începi să te uimeşti. Cu Birdman însă am răsuflat uşurată căci nu a fost nevoie să fiu dezamăgită: mi-a oferit mai mult, m-a făcut să mă bucur, dar m-a şi problematizat, şi deşi unii îl cataloghează drept comedie neagră, eu am rezonat la el ca la o dramă. Viziunea lui Alejandro González Iñárritu (regizorală şi de scenarist), inovatoare și îndrăzneată, ne propune o serie de lupte interioare ale personajelor cu ego-urile proprii, fiecare dintre ele  apropiind demersul când de un thriller psihologic, când de o parabolă, fiind când o incursiune în lumea teatrului, când o introspecție hilară sau dureroasă, când o dihotomie a personalităţii, când o plonjare în imaginativ. Citește restul acestei intrări »


Control Alt Delete this, you mutha-hacker !

black2 blackhatNEW

Când am auzit cine e regizorul lui Blackhat – Michael Mann – am zis: nu o fi vreun Insider, dar măcar un Heat acolo, de sămânță, sau vreo lentilă anamorfică tot o sa avem.

Când am auzit de titlu și am văzut trailerul m-am gândit: Wow! Să vezi ce ne scoate ăsta ”hecăreala” din cap și ne umple de interpelări sql sau atacuri de tip Cross Site Scripting! Sau poate vom fi sfătuiți să învățăm Linux, Perl sau Python! Adică, nu să dăm flood ca târlanul, ci să devenim Robin ”Hoodzi” ai ciberneticii. Și musai să ne luam un nume şmecher,criptat, ca să știe lumea cine e „barosanul” în această lume virtuală. Citește restul acestei intrări »


film-page-feature-image-front-main-stage-1
Nobody Gets Taken

La început a fost Parisul (ce coincidență macabră să pomenesc de Paris, ținând cont de evenimentul sângeros din redacția „Charlie Hebdo” întâmplat acum câteva zile), apoi a venit Istanbulul – mult mai puțin ofertant – iar acum, în a treia parte, Los Angeles este teatrul de operațiuni al story-ului deja clasicizat,”unul împotriva tuturor”. Citește restul acestei intrări »


Into the woods poster

Into The Woods este un musical cu o distribuţie tare, în care povestea este un puzzle format din mai multe scrieri celebre ale fratilor Grimm (Cenuşăreasa, Scufiţa Roşie, Rapunzel şi Jack şi vrejul de fasole ), toate amestecate şi legate cu fundiţă de o nouă întamplare ai cărei protagonişti sunt un brutar, soţia lui şi o vrăjitoare rea. Citește restul acestei intrări »


Night

Începută în 2006 cu prima Noapte la Muzeu, continuată în 2009 cu Battle of the Smithsonian, trilogia lui Shaun Levy ajunge la final cu această a treia parte, Secret of The Tomb, în care apare pentru ultima oară Robin Williams, inegalabilul, comicul cu ochii triști care ne-a bucurat și înseninat atâtea vizionări cu talentul și uimitoarea lui versatilitate artistică. Citește restul acestei intrări »


Poster CC.indd

Cu un scenariu inspirat de celebrul muzical “Annie” al lui Thomas Meehan (pe muzica lui Charles Strouse și versurile lui Martin Charnin), această variantă 2014 regizată de Will Gluck te cucerește de la primul cadru. Chiar dacă știm piesele și cunoaștem sinopsisul, filmul este cuceritor, prezenței electrizante a lui Quvenzhané Wallis -ce o interpretează pe Annie- adăugându-i-se acele ale lui Jamie Foxx, atât de muzical încât l-a interpretat genial pe Ray Charles în 2004, a lui Cameron Diaz – care nu prea are voce, dar e credibilă în rol de asistent maternal, a australiencei Rose Byrne- foarte veridică și extraordinar de talentată și a lui Bobby Cannavale- care pare predestinat acestui gen de rol. Citește restul acestei intrări »


The-Hobbit-Battle-5-Armies-16

Nu încape îndoială că Peter Jackson a redimensionat genul fantasy cu filmele după romanele lui J.R.R. Tolkien, tot așa cum Matrix al fraților Wachowski o făcea cu SF-ul în 1999. După Stăpânul Inelelor nimic nu a mai fost la fel în cinematografie, iar acesta este unul dintre marile merite ale lui Jackson, pe lângă curajul extraordinar de a porni acest demers artistic, ecranizarea unor romane de o asemenea valoare și complexitate. Și chiar dacă am citit cărțile, deîndată ce am văzut filmele trilogiilor, am fost iremediabil seduși de felul în care ele spun povestea, de chipurile pe care le dau personajelor, de natura și aparițiile fabuloase, într-un cuvânt de tot ce ne arată, sugerează și învață aceste filme de excepție. Citește restul acestei intrări »