DRACULA FILM: HORROR AND FANTASY FESTIVAL BRASOV EDITIA A II-A, ZIUA A DOUA

Posted: 04/10/2014 by MarcelPlaton in Festival
Etichete:, , , , , , , , ,

 

Seara a 2-a competitiei de lungmetraje

Iata-ne si in seara a doua a festivalului in care vom epuiza filmele inscrise in competitia de lungmetraje…sau ele pe noi!

friday-night-551913l-thumbnail

Vineri seara, filmul romanesc in regia lui Jamil Hendi este un triptic avand ca element liant un clovn dj de radio care inr-o noapte de vineri povesteste 3 istorii sumbre-zice el, nefericite-zicem noi. Nu e nimic horror in ele, sunt doar niste situatii conjuncturale usor extreme care ar fi putut fi duse intr-o zona mult mai interesanta pentru public, daca nu ar fi fost gestionate precar. Avem si nume mari in acest omnibus urban – Valentin Teodosiu, Magda Catone, Marius Bodochi, Ion Haiduc, a caror prezenta nu reuseste sa scoata din conul de umbra aceasta productie. Impresia pe care mi-a lasat-o filmul este aceea a alipirii formale a 3 scurtmetraje si legarea lor artificiala prin personajul Dj-ului care se dorea clovn horror, dar care sarjand excesiv reuseste sa demonteze atmosfera peliculei. Ne bucuram insa si salutam prezenta unui film romanesc in competitie, dupa principiul „ e mai important sa participi decat sa castigi”….

Killers_poster_2014

Killers/Ucigasii, este un thriller japonez-indonezian cu accente comice, al fratilor MO, absurd, dar “comestibil”! A ajuns el la Sundance, FrightFest si la TIFF? A ajuns! Este un exemplu de din ce in ce mai bine fata de precedentele realizari ale fratiorilor.

Film bine construit, bine jucat, destul de lung -137 min- dar nu are „burti” plictisitoare, in schimb are elemente florale ( nu se putea fara intr-un film asiatic) si e destul de putin sadic sau inovator in tehnici de torturare.

Am ras la cateva scene ( de ex. cea a portbagajului la controlul politistilor de langa clubul unde avusese loc o crima ; cutitul infipt in taximetrist pentru o mai buna fixare; cele cu exces de saliva si secretii nazale sau fuga jurnalistului din hotel si hoarda de batausi pe urmele lui), dar am zambit amar la scena finala ( cea a filmarii ultimelor clipe in viata chilarului de catre un copil). Se intampla din ce in ce mai des ca in situatii limita sa fie mai tentanta scoaterea mobilului si inregistrarea agonizarii,decat ajutarea victimei. Alte mesaje de la acest film: facerea de bine- „salutari” de mama, familia e stalpul societatii, don’t push your luck, sau ulciorul nu merge de multe ori la apa.

Norway

Ultimul film din competitia de lungmetraje a fost Norway al regizorului grec Yannis Veslemes, care se doreste o comedie neagra a carei actiune se plaseaza in Atena anilor 80, dar care e neconvingatoare si absconsa, chiar si dupa ce regizorul „ne-a explicat-o” dupa vizionare. Nici coloana sonora desprinsa din epoca disco, nici cinismul acestui film care nu-mi dau sema de ce ar putea fi incadrabil la genul comedie- nu conving si la final te intrebi doar ce a vrut Yannis Veslemes sa transmita.Punct.

Si pentru ca s-a gatat competitia de lungmetraje am dreptul la o parere personala pe care o livrez aici fara sa pun pariu, dar rezervandu-mi dreptul de a va zice:

V-am spus eu???!!!! Cel mai bun film dintre cele care au concurat pentru trofeul Dracula de anul acesta este The Canal, filmul irlandezului Ivan Kavanagh.

Ultima proiectie a serii a fost primul film lui Fabrice Du Welz „Calvaire”, din 2004, un thriller psihologic dur, magistral condus regizoral,cu un scenariu original si terifiant, care te pune legatura cu lumea unei comunitati rurale ai carei membri sunt fara exceptie deviati mintal. Cu scene crude, salbatice de un dramatism care nu face concesii, Calvaire este debutul unui regizor care si-a validat ulterior valoarea si care – cu siguranta – ne rezerva mari surprize. Excelent jucat, foarte bine dozat si in permanenta acut, filmul lui Du Welz este convingator, curge frumos , are mesaj si focuseaza magistral pe grupul psihotic, atat de veridic incat pare chiar un studiu de caz.

De la aceasta prima realizare, Du Weltz il distribuie in rolul principal pe Laurent Lucas, pe care il descopera in 2004 si pe care il vom revedea si in Alleluia de anul acesta, un actor expresiv,capabil de profunzime si nuante, care in zece ani a avut cam 29 de partituri, semn ca si alti regizori au vazut in el ceva special.

Va este clar ca avem un nou preferat din a carui filmografie vom vedea azi si Vinyan, un film din 2008,care se anunta –la prima lectura a sinopsisului- o pelicula deosebita.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s