Posts Tagged ‘recenzie’


spongebob-e1415033970896

Am avut o săptămână urâtă, așa că filmul ăsta a venit la țanc! Un pic de brain wash îmi trebuia, drept urmare  m-am prezentat la datorie, ca un cronicar ce caută relaxare, și mai puțin ca unul care e pregătit doar de recenzie. (mai mult…)


jupiter-ascending-poster

Cea mai nouă producţie a fraţilor Whachowski (prima în 3D) este o altă sagă sf uimitoare şi imaginativă – care, în opinia mea, ilustrează genialitatea celor doi, dacă asta mai era necesar pentru aceşti creatori care au dat deja MATRIX  şi Cloud Atlas cinematografiei universale!

(mai mult…)


Whiplash by Jayme K.

Titlul filmului Whiplash este  acela al melodiei scrise în 1972, de Hank Levy, un saxofonist, aranjor și compozitor american, care a colaborat cu nume importante din lumea jazz-ului, ca Stan Kenton sau Don Elli. Regizorul și scenaristul Damien Chazelle a debutat acum 6 ani în lumea filmului, tot cu o dramă muzicală – Guy and Madeline on a Park Bench- filmată în alb și negru. Spun tot o dramă, pentru că ideea celui de-al doilea film este inspirată  de un eveniment petrecut în adolescența cineastului (fost toboșar), când intrând într-un big band, a fost nevoit să interpreteze din prima zi schimbările de ritm din Whiplash. Nu a înțeles nimic din partiturile din fața lui, iar asta l-a îngrozit! Rezultatul? Acest film, care e despre relația profesor-elev într-o lume mai puțin deschisă publicului larg, dar care se adresează, culmea, chiar tuturor privitorilor. Pentru că, indiferent de domeniu – științific, cultural, artistic sau sportiv – se formează  o relație între tânăr și mentor, care poate fi distructivă și toxică sau constructivă și benefică. (mai mult…)


Poster CC.indd

”Nunțile există doar pentru a le mulțumi pe femei”

Spărgători de nunți există pe la ei și în filmele lor: acum 10 ani i-am văzut pe cei doi, Vince Vaughn și Owen Wilson, în roluri de oameni infiltrați pe la nunți în scopul distracției fără bani și agățat femei. Dar nu m-am gândit că ar putea funcționa și o firmă de închiriere cavaleri de onoare, nași, chiar bocitoare (ideea de altfel prezentă și în Wedding Crashers). Așa că, pe acest scenariu, de sprijinit oameni care sunt în criză de cavaleri de onoare, este construit filmul care mocnește de prin 2002, de când regizorul Jeremy Garelick, asistentul veteranului Joel Schumacher și apoi al lui Todd Phillips (cel cu Hangover), a vândut drepturile proiectului intitulat The Golden Tux, companiei Screen Gems. (mai mult…)


Boyhood

Sincer , așteptam într-un fel acest film, despre care știam tot atâtea lucruri înainte de vizionare, câte știam și după. Nu pentru că nu mi-a comunicat ninic, sau e un film lipsit de valore. Nicidecum! Dar experimentul lui Lincklater este mai degrabă un studiu de caz, un jurnal de viață , în care Mason – personajul central este acompaniat pe masură ce înaintează în vârstă.

(mai mult…)


Jason_wild-card-poster-debut

Când alegi să vezi un film cu Jason Statham, nu te aștepți la mesaje subtile, la un studiu al expresiei sau la stări profunde sufletești. Pe vremuri se spunea că actorul este un artist al minciunii. Ei bine, Jason, chiar fără să citească Hemingway sau Wells , ca Denzel în The Equalizer, reușește să practice o artă a adevărului: e natural, se mișcă, aparent, fără efort (ca și Cae Indru, al lui Ioan Dan), e o felină în scenele de luptă sau un sledgehammer când e în full contact. Mai vine câte o fată pe la el și miaună în jurul lui, dar filozofia lui e simplă: bagă tancul în unitate și apoi fuga în permisie sau în altă misiune! (mai mult…)


the-imitation-game-poster

Ori de câte ori am vorbit despre o ecranizare sau un film bazat pe fapte reale, v-am obişnuit cu o succintă punere  în temă menită să vă înlesnească accesul la înţelegerea subiectului! În The Imitation Game sunt descrise întâmplări importante din viața părintelui informaticii și inteligenței artificiale – Alan Turing, dar mai ales aflăm despre rolul excepţional pe care l-a avut în decodarea mașinii Enigma, un demers considerat la vremea respectivă aproape imposibil! (mai mult…)


Locke_poster

The difference between once and never is the whole world

Într-o singură zi am ales să văd 3 filme cu Tom Hardy: The Drop, Bronson și Locke. 3 filme, 3 regizori diferiți…primul îl are în distribuție pe regretatul James Gandolfini – e ultimul său rol – al doilea este despre cel mai cunoscut deținut din Anglia și al treilea, despre un om care vrea să facă toate lucrurile bine și să-i mulțumească pe toți. Vă voi spune câteva cuvinte despre ultimul film (dacă există interes, vă voi spune și despre celelalte două): în primul rând e un film cu buget redus, cu un actor răcit (scenariul a fost adaptat pentru un Tom Hardy atins de o viroză exact în perioada cât s-a turnat filmul) care a filmat timp de șase nopți, iar celelalte personaje (de fapt vocile lor), erau într-o cameră de hotel. Și totul a fost gata în nouă zile! Asta da mobilizare pentru a obține un maxim de efect artistic cu minim de buget și timp. (mai mult…)


308555id1i_TheJudge_FinalRated_27x40_1Sheet.indd

La 84 de ani (pe 31 mai a.c. va împlini 85 de ani) Clint Eastwood cu siguranță și-a exersat creierul zi de zi, dacă ne gândim că acuitatea cerebrală începe să scadă extrem de lent, chiar începând cu vârsta de 24 de ani- iar el este încă în maxim de potențial…

(mai mult…)


Mortdecai-2015

Trebuie să recunosc faptul că filmul a creat aşteptări, marchetizat fiind la sânge şi cu  toate mingile  servite de distribuţia frisonantă. Şi totuşi această peliculă ascunde un alt personaj deghizat în regizor, şi anume pe scenaristul creativ care este în fapt şi în primul rând David Koepp. Şi nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, prezint argumente imediat. A început să scrie prin 1990, dar s-a afirmat abia 3 ani mai tarziu cu Jurassic Park, apoi Mission Impossible, alt Jurassic, Spider Man, Panic Room, Indiana Jones si regatul craniului de cristal, Jack Ryan: Shadow Recruit și  Snow White and the Huntsman2. Mie însă mi-a plăcut mai degrabă The Paper din 1994 cu Michael Keaton, Robert Duvall şi Glenn Close, în care o echipă de jurnalişti face echilibristică printre dilemele morale, familie şi articolul de Pulitzer care este “the ultimate goal” pentru orice breslaş al redacţiei.

(mai mult…)