Aproape n-aş şti să spun care este elementul principal care te ţine captiv la filmul acesta: povestea adevărată despre limitele interioare şi cele ale unui sistem, imaginile fabuloase, pasiunea unor oameni care au făcut istorie în cursele automobilistice, ritmul/sunetul trepidant al filmului care te „băga în scaun” ca şi când ai fi şi tu pe pista sau mereu magnifica înfruntare dintre aparenţă şi esenţă, valoarea autentică şi cea fabricată.
Cu acest Dark Fate, James Cameron în calitate de producător continuă o franciză care lua cu asalt lumea în 1984 cu The Terminator şi reconfigura cinematografia din perspectiva CGI cu urmarea Jugement Day, şapte ani mai târziu.
Cu siguranţă premiile Academiei Americane de Film pe care tocmai le-a luat Peter Farrelly cu Green Book- „aproape” pe nepregătite de vreme ce era nominalizat, îi vor da „vânt” în vele- căci e ştiut, Hollywoodul preţuieşte maxim premiile. Totuşi nu poate spune nimeni că au fost chiar o surpriză Oscarurile , căci Globurile de Aur şi Premiul Bafta dăduseră deja trendul cu privire la acest Green Book.
Îl „urmăresc” pe Lanthimos cu bucurie de la The Lobster , acea fantezie paradoxală, ciudată şi ieşită din normă cu care ne asalta în 2015, adjudecându-şi meritoriul premiu al juriului la Cannes, apoi am trecut la The Killing of a Sacred Deer- un thriller psihologic care mi s-a părut şi mai înspăimântător cu cât absurdul devenea firul conducător al unui scenariu cu accente dramatice sălbatice, acut şi sugestiv în metaforele lui (și mai de speriat decât orice!), iar acum m-a uimit cu acest The Favourite– un film “de epocă” pus în pagina cinematografică într-un fel în care subiectul este adus în actualitate.
Neîndoielnic un film care are ca personaj central o personalitate unică în tot şi toate – aşa cum a fost Freddie Mercury- va stârni controverse , discuţii şi umori. Dar pentru cei care primesc filmul deschis, fără preconcepţii, cu iubirea şi respectul pe care îl merită un artist de o asemenea valoare – este imposibil ca aceasta creaţie Brian Singer, produsă chiar de Brian May, Roger Taylor si Robert De Niro, să nu te emoţioneze extrem. Şi cu siguranţă acesta este si motivul pentru care scenarul nu luşează în zona de can-can, păstrându-şi eleganța şi abordarea care nu murdăreşte în nici un fel imaginea celui mai mare vocalist de rock- ever!
Într-un adevărat bombardament mediatic după cele 13 nominalizari la Oscar și ceremonia de decernare a Globurilor de Aur, vizionarea acestui film se anunța apriori una incitantă. În primul rând pentru că Guillermo del Toro nu știe să facă filme comune, fiecare dintre producțiile lui mai adăugând încă o valență acestui creator absolut special, și în al doilea – pentru că în lumea asta nebună în care trăim- eu simt permanent nevoia să mă întorc în poveste. (mai mult…)
Ajunsă la capitolul final, trilogia cinematografică a Labirintului pare să nu fi regresat, ceea ce e îmbucurător, spre satisfacţia adolescenţilor care vor savura încă o peliculă action în care încape şi puţin romantism şi nişte iubiri imposibile şi nişte situaţii limită şi o maladie cataclismică pentru omenirea ce se chinuie să îi găsească leac.
Sincer să fiu am aşteptat o a doua parte a aventurii agenţiei Kingsman, aşa cum nu m-am aşteptat să existe şi o a treia! Şi e clar că s-a dorit ca această a doua parte să aibă “greutate” măcar prin distributie, dar să ştiţi că şi replicile sunt destul de savuroase (chiar dacă scenariul suferă pe alocuri de lipsă de inspiraţie). (mai mult…)
Alien: Covenant văzut de Michaela:
N-aş putea să afirm că Alien se află printre filmele mele preferate, deşi imi place SF-ul, dar un Ridley Scott nu este de ratat, chiar dacă ştii că te asteapta scene “tari” şi sânge din belşug…dar şi o poveste care te pune pe gânduri de fiecare dată, şi personaje care leagă şi/sau dezleagă întâmplările. Aşa că, m-am îmbărbătat înainte de vizionare doar cu gandul la dublul rol al lui Michael Fassbender, curioasă să văd cum or să arate acum extratereştrii. Şi am văzut…parţial, căci -recunosc- am cam stat şi cu mâna la ochi, atunci când scenele de înfruntare între exploratori şi alien-i se derulau ameţitor , într-o sarabandă de lupte inegale, ce se termina invariabil în favoarea creaturii extraterestre- un adevărat predator, care îşi urmăreşte implacabil scopul. (mai mult…)
Nostimă într-un mod plăcut, comedia lui Phillippe de Chauveron nu vine cu cine stie ce artificii stilistice, dar ne amuză cu un comic de situaţie şi de limbaj, şi cu nişte personaje hazlii sau mucalite, toate plăcute cât să ne dea o stare de bine. Aşa că vizionarea aceasta light va încălzi cu râsul ei una din serile sau după amiezele noastre de iarnă, revigorând afinităţile noastre francofone.
Radiotopic 