index

Nostimă într-un mod plăcut, comedia lui Phillippe de Chauveron nu vine cu cine stie ce artificii stilistice, dar ne amuză cu un comic de situaţie şi de limbaj, şi cu nişte personaje hazlii sau mucalite, toate plăcute cât să ne dea o stare de bine. Aşa că vizionarea aceasta light va încălzi cu râsul ei una din serile sau după amiezele noastre de iarnă, revigorând afinităţile noastre francofone.

1

Subiectul este şi el serios-hazliu, rupt din realitatea extrădărilor din Franţa a emigranţilor afgani sau algerieni, şi ne propune aventurile unor poliţişti de frontieră care ajung să dezvolte un fel de sindrom de apropiere faţă de deţinutul pe care îl “exportau”  în ţara de origine. Lucrurile nu sunt însă simple, şi călătoria lor se complică cu incursiuni în cluburi deocheate, cu beţii şi droguri, cu urmăriri şi evadări năstruşnice, pe care scenaristul/scriitorul/regizorul francez ni le livrează la foc continuu, ţinându-ne în priză alert şi amuzant.

2

Personal prefer genul acesta de comedie care nu mă oripilează cu scene extreme sau limbaj din cale afară de deocheat, ci e în stare să păstreze o măsură în toate, fără să fie într-atât de ofensator încât să mă îngreţoşeze. Şi asta nu pentru că aş fi vreo pudibondă, dar nu văd scopul vulgarităţii drastice şi nici nu găsesc vreun fel de utilitate sau plăcere în a o practica sau suporta. Iar din punctual ăsta de vedere Chauveron ţine bine frâiele lingvistice şi de situaţie şi face totul  picant fără să devină nici prea-prea, nici foarte-foarte, ceea ce e greu- trebuie să recunoaşteţi.

3

Personajul principal este realmente unul de ispravă, cu principii, cu morală, iubitor şi atent, bun prieten şi profesionist, dar are o slăbiciune, adică are sufletul bun şi este influenţabil. Iar dacă ar fi vorba de un oarecare, acestea ar fi chiar nişte virtuţi, dar pentru un poliţist de frontieră şi mai ales fată de un „prizonier”…nu prea. Aşa că acţiunea “alunecă” şi scapă de sub control când Jose Fernandez  nu mai reuşeşte să se concentreze, şi se împarte între slujbă şi încercările de a-i reintra în graţii prietenei mult prea posesive şi conformiste, iar Ary Abittan  este un actor înzestrat care intră perfect în pielea poliţistului nostru. Este secondat la fel de inspirit de Cyril Lecomte, colegul cu care împarte misiunea, şi mai ales de Medi Sadoun care face toţi banii în rolul emigrantului Karzaoui, care nici măcar nu este….el!

5

Cum se derulează trebuşoara, o să vedeţi personal dacă mergeţi la această comedie franţuzească, îndeajuns de bine scrisă, jucată şi regizată încât să vă placă, ceea ce vă doresc din toată inima, căci e musai să sfidăm tot ce nu merge printr-un hohot de râs sănătos, care să ne revigoreze şi să ne schimbe starea! La comedie aşadar, că avem nevoie de râsul ăsta ca să nu ne biruie belele! hahahahha

 Regia: Philippe de Chauveron

Scenariul: Philippe de Chauveron

Distributia: Ary Abittan, Cyril Lecomte, Medi Sadoun, Reem Kherici, Mario Opinato, Slimane Dazi

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s