Ajunsă la capitolul final, trilogia cinematografică a Labirintului pare să nu fi regresat, ceea ce e îmbucurător, spre satisfacţia adolescenţilor care vor savura încă o peliculă action în care încape şi puţin romantism şi nişte iubiri imposibile şi nişte situaţii limită şi o maladie cataclismică pentru omenirea ce se chinuie să îi găsească leac.
O scurtă poziţionare a acestei povești SF aflate la a 3 a parte, cu adolescentul devenit vârcolac – Dylan O’Brien -în rolul principal și regizată de Wes Ball, este următoarea: e mai slabă ca prima parte și mai bună ca a doua (ceea ce e de bine!)!
Accidentul lui Dylan din iunie 2016, din timpul filmărilor, a amânat premiera pentru începutul anului și cred că a fost pană la urmă în avantajul filmului, pentru că e penurie de subiecte gen Hunger Games, Divergent, șamd și e loc liber pentru eroii care se luptă cu diabolica organizație WCKD. Pentru cei care au deschis mai târziu http://www.radiotopic.com voi spune că Thomas este cel care a fost aruncat în prima parte într-un labirint cinetic populat cu creaturi de groază, a scăpat alături de câțiva vajnici colegi de suferință, apoi în a doua parte a a evadat dintr-un complex care îi izola pe cei neinfestați de zombi, pentru ca în această a treia parte să găsească leacul pentru cei atinși de The Flare.
Şi în fiecare dintre filme el este liderul pe care îl urmează toţi şi cel care reuşeşte să înfrunte toate situaţiile şi să mai şi iasă viu şi puţin vătămat din ele. Pentru „sofisticaţi” rolul mesianic al personajului este vizibil cu uşurinţă, aşa că nu mai comentez.
Și dă-i și luptă de la început pentru eliberarea colegului Minho (Ki Hong Lee) cu hăituire de tren, cu nave zburătoare, cu pac pac la greu, cu răsturnări de situație (gen na, ți-am făcut-o!) cu iubiri și trădări adolescentine, că așa e scriptul dedicat acestei grupe de varstă. Finalul e tot cu acțiune și bătăi, aşa cum ar trebui să fie o Finally Last Farewell Part memorabilă, desi ultima secvenţă lasă o portiţă deschisă… just in case.
Dar să știți că atmosfera e ok, imaginea e ok, acțiunea curge (chiar dacă uneori se mai poticnește, există cineva care o urnește), logica e pe alocuri precară, dar nu-i bai, se compenseayă totul la capitolul „action”. Și mai mai mult contează că e ”based on the best-selling novel”, iar asta măcar îi duce pe unii cu gândul la faptul că ar mai fi cazul să citească, nu să vadă doar ecranizări sau să dea search pe google.
Regie: Wes Ball.
Scenariu: T.S. Nowlin,după nuvela scrisă de James Dashner
Cu: Dylan O’Brien, Thomas Brodie-Sangster, Kaya Scodelario, Giancarlo Esposito, Rosa Salazar, Aidan Gillen, Walton Goggins, Ki Hong Lee, Barry Pepper, Will Poulter, Patricia Clarkson.
Radiotopic 