Cine afirmă că dacă eşti în mintea copiilor e ceva rău, habar nu are că mintea asta este cel mai de dorit lucru la care poate năzui un adult. Căci este nepervertită, curată, dornică de aventura, ingenuuă, exploratoare, plina de iubire şi deschisă la tot ce e nou şi frumos. Aşa că din punctul acesta de vedere noi, adulţii, am pierdut enorm şi doar puţini şi cu eforturi pt evoluţia spiritual, mai putem recupera unele dintre aceste minunate deschideri. Prin urmare, fiecare film, carte, experienţă în această energie benignă – este ceva de dorit pentru oricine vrea să-şi bucure puţin copilul interior. Iar Peter Rabbit, acest veritabil 007 al lumii iepureşti- o face într-un fel fără cusur! (mai mult…)
Strumfii ăştia par a fi bucuria momentului, într-atât sunt de drăgălaşi, năzbâtioşi şi nostimi, aşa că nu ne rămâne decât să-i alegem ca opţiune de vizionare, pentru că e câte ceva de văzut şi gândit pentru fiecare, orice vârstă ar avea.Şi poate nu ştiaţi că micile creaturi albastre au apărut pentru prima oara prin…1958!! Le-a imaginat Peyo şi le-a publicat iniţial în Le Journal de Spirou, pentru ca adevărata notorietate să vină abia în 1981, după ce studiourile Hanna and Barbera au dat startul serialului animat care avea să aibă 256 de episoade difuzate până în 1990. Au urmat apoi şase filme, care au inovat la rândul lor şi au ţinut alertă atenţia celor mari şi mici asupra nostimelor fapturi albastre cu codiţe pufoase ca de iepuraşi. 
Când vă spuneam că iarna aceasta se poartă SF-ul, mă gândeam şi la această aventură cu efecte CGI spectaculoase, pe care ne-o propune norvegianul Morten Tyldum, cel care ne regala acum doi ani cu excepţionalul The Imitation Game – cu o nominalizare la Oscar şi alta la Bafta. De această dată el alege să pună în operă scenariul lui Jon Spaihts, cel ce pare să fi dat o veritabilă lovitură de imaginaţie anul acesta, de vreme ce a scris şi Doctor Strange, un film ofertant din multe puncte de vedere. Cât despre Passengers, el ni se dezvăluie treptat, căci pe măsură ce îl vezi, se adânceşte în sensuri şi pune pe tapet dileme morale şi alegeri existenţiale fundamentale. 
Sezonul filmelor de groază este mereu deschis, nu e un moment anume care să fie adecvat, așa că depinde numai de dispoziție! Eu am avut chef de un film horror, dar nu am ieșit devastat de spaimă de la Incarnate, produsul lui Brad Payton (Cats and Dogs 2: The Revenge of Kitty Galore, Journey 2: The Mysterious Island, San Andreas), un regizor tânăr, mai cunoscut datorită producțiilor cuminți și chiar dedicate copiilor. Poate aici e buba: nu a dorit să sperie convingător, să nu îi afecteze pe minori și să nu se mai bucure, mai ales cei din Canada, de Dr. Super Pantaloni. 
În lipsă de altceva mai bun de făcut acasă și mânat de forța de a vedea cum se încheie (sau nu) saga Selenei, omul fascinat, când de vampiri când de lycani, vrea să simtă fiorul direct în șira spinării, atunci când știe că va avea parte de războaie sângeroase. 
Radiotopic 