Posts Tagged ‘filme noi’


poster-70x100_2Devine  din ce in ce mai clar că un film pornește cu dreptul dacă are scris pe afiș și la credite că este inspirat de un caz real! Apoi dacă mai adaugi că producătorii sunt aceeași ca în cazul lui Kingsman: The Secret Service, este cu siguranță o trambulină, iar dacă este vorba despre sărituri cu schiurile nici nu se putea un subiect mai potrivit J. Deși adevăratul  Eddie ‘The Eagle’ Edwards a declarat anul trecut la BBC că filmul se bazează doar pe 10-15% din viața sa, această peliculă a reușit să mă impresioneze. În primul rând pentru că m-am regăsit și eu în postura oamenilor care nu au acordat încredere, atunci când am întâlnit personaje care, deși lipsite de talent, aveau în schimb ambiție și capacitate de a se antrena până ieșea bine ceea ce iși propuneau. Și în al doilea rând pentru că regizorul mizează pe umor, iar personajele filmului sunt prietenoase! (mai mult…)


Deşi am un ochi special cu care privesc filmele româneşti (e ataşat la suflet!), nu întotdeauna ele îmi confirmă aşteptările, dar şi când o fac puteţi fi siguri că vă recomand un film care merită să fie văzut. Cu comedia asta, Iura Luncaşu ar trebui să dea lovitura, căci filmul se desfăşoară după un scenariu bine scris, cu destule elemente identificabile care să reflecte specificul românesc, şi inteligibil în acelaşi timp pentru orice spectator al lumii. Garnisit cu comic de limbaj, de personaj şi de situaţie, scriptul îşi valorifică şi propria şansă de a avea un dialog dinamic dând ocazii reale actorilor să facă nişte personaje credibile. Oricum, dincolo de filmările cu drone, nostimada teatrului în film cu Jocul dragostei şi al întâmplării, atu-ul principal al acestei pelicule îl reprezintă actorii excepţional distribuiţi, care joacă de parcă le-ar fi plăcut la nebunie rolurile lor ( lucru adevărat dealtfel, aşa cum mi-au mărturisit la avanpremieră) Sunt proaspeţi, sunt credibili, reuşesc să fie naturali şi să ne ofere chiar tipologii, sunt dezinvolţi şi autentici, în aşa fel încât cele 116 minute trec în cel mai agreabil mod. Intriga nu este o poveste de iubire cu încrengături (ea îl iubeşte pe el, el pare că da, dar nu e hotărât, pe ea o mai iubeşte şi celălalt ssmd), ci o dependenţă care încontrează iubirea şi bagă în bucluc lumea, totul asezonat cu urmăriri pe acoperişuri, scări şi străzi, cu licenţe şi aluzii de tot felul, şi cu un umor care reuşeşte să fie şi frust, dar şi subtil.

Imagini pentru minte+ma frumos in centrul vechi imagini

Am revăzut-o cu bucurie pe Coca Bloos într-un rol mult prea mic pentru marele ei talent, ca şi pe Adriana Trandafir, matuşă de mafiot şi florăreasă cu pretenţii. Alături de ele strălucesc Nicoleta Hâncu, Aida Economu şi Zaharia Vişan, în nişte partituri bine calibrate, în timp ce băieţii sunt şi ei plini de şarm într-un mod aparte: Doru este Pavel Ulici, George Piştereanu joacă un mafiot, iar Marius Damian este adorabil în rol de haker/ tată de familie/actor ad hoc. Îl mai avem şi pe Emilian Oprea, care dupa rolul din De ce eu? al lui Tudor Giurgiu şi apariţia „captivantă” din Autoportretul unei fete cuminţi – e de ajuns să se arate şi polarizează atenţia, căci este carismatic şi vine întotdeauna cu o energie specială manageriată impecabil non verbal. Aici el este Columbeanu- un personaj care nu vorbeşte, dar care se dovedeşte unul mult mai important decât pare, el dând finalul happy, dar nu banal.

Imagini pentru minte+ma frumos in centrul vechi imagini

Interesanta este dinamica perechilor din film, unele predestinate (Doru-Dora), altele aleatorii ( Alecu, Lucy), altele doar visate (Dora- Alecu), şi felul în care ele se fac şi se desfac conjunctural, asta dând ritm poveştii şi asezonând-o în acelaşi mod nostim în care o face şi qui pro quo-ul piesei de teatru a lui Marivaux incluse. Lumea în care plonjăm este aceea a teatrului, în care după ce lasă maştile şi redevin ei, actorii sunt oameni obişnuiţi cu drame personale, cu probleme de viaţă, cu sentimente şi insatisfacţii.

Şi dacă Minte-mă frumos din 2012 a luat un premiu Gopo, în ceea ce mă priveşte cred că acest al doilea film marchează un salt calitativ: de la scenariul cu de toate (dar care se menţine compact şi are destule volute inspirate), la castingul excelent (care păstrează unele personaje), de la coloana sonoră  care pune semne de punctuaţie filmului, până la concepţia regizorală care upgradează această comedie şi îi dă „gust” prin introducerea unor personaje ale lumii mondene care, fie intră într-un rol, fie se joacă pe ele însele (Viorel Lis, Codin Maticiuc)

Imagini pentru minte+ma frumos in centrul vechi imagini

All in all această comedie stenică merită văzută pentru clipele de relaxare pe care ţi le aduce, şi mai ales pentru bucuria cu care echipa de actori joacă într-un mod extraordinar, cei tineri – cu figuri interesante, fresh- putând cu uşurinţă ţine pasul în orice casting de pe la noi şi nu numai, iar cei consacraţi reconfirmând a mia oară faptul că un actor excepţional va rămâne aşa, oricât de neînsemnat va fi rolul pe care îl va juca.

Regia Iura Luncaşu

Distributia

Sorin Miron, Pavel Ulici, Nicoleta Hâncu, Alexandru Unguru, Aida Economu, Coca Bloos, Adriana  Trandafir, George Piştereanu, Marius Damian, Zaharia Vişan


AfisDupă ce am văzut trailer-ul filmului The Other Side of the Door nu mă așteptam la vreo creație de maestru, ci la o producție mediocră, cu actori fără cărți de vizită impresionante pentru acest gen, un regizor perseverent, dar fără inspirație, un scenariu la care te aștepți și scene pe care le-ai văzut de zeci de ori în filme din acest capitol al groazei. Sincer, am obosit să văd aceleași ”scheme” sau aceleași locuri pe unde sălășluiește răul: păduri, temple, camere întunecate, dulapuri și paturi. Nici măcar șamanii, prafurile halucinogene și gândacii care îți atacă mâncarea, nu îmi mai trezesc fiori! (mai mult…)


francofoniaFilmul ales de către organizatori să deschidă cea de-a șasea ediție a Bucharest International Experimental Film Festival este Francofonia, ultima creație a lui Aleksandr Sokurov, un film elaborat cu minuțiozitate și polișat ca o bijuterie, cu părți ce fac trimiteri la docu-dramă și altele de-a dreptul poematice, cu o densitate a imaginilor și a mesajului copleșitoare, şi cu o cadență ce îți taie respirația. (mai mult…)


London Has FallenCod Roşu la Londra va stârni fără îndoială dispute, căci mulţi îşi vor pune întrebarea după vizionare , dacă nu cumva Mike alias Gerard moare „mai hard” decât o făcea Bruce Willis în toată seria în care unii se chinuiau să îl extermine,iar el nu se lăsa! Şi sincer, parcă aş înclina balanţa către carismaticul scoţian, care face în calitate de bodyguard al celui mai puternic om al planetei, cât toate serviciile secrete reunite. London has fallen este cel de-al doilea film al seriei, şi îmi pare că nu va fi ultimul, aşa că vom avea parte de urmări similare celor din Taken, în care rând pe rând ăia răii îi fură sau omoară familia lui Mike, aşa că el se va dezlănţui să răzbune/salveze ce are mai scump. Căci pe preşedintele lui l-a scăpat deja de doua ori (de asta sunt „la cataramă”) şi acum după Washington DC şi Londra ar mai putea muta acţiunea într-un loc exotic (gen Bankok, Djakarta sau deșertul Ghobi!) Zic şi eu aşa, să vă fac puţină atmosferizare de început, căci filmul este super action într-un mod cuceritor, are tot ce-i trebuie ca să ne facă plăcere să-l vedem atunci când nu ne dorim să ne problematizeze un scenariu. Aşa că Babak Najafi dă adunarea unei pleiade de actori în stare să joace orice, darămite un scenariu de action/crime/thriler. Şi aşa îi vedem la treabă, ba în rol de vicepreşedinte, agent secret, preşedinte, soţie, colegă pe: Morgan Freeman, Angela Bassett, Aaron Eckhart, Radha Mitchell, Melissa Leo şi, evident, pe Gerard Butler, rasat, carismatic, dur şi profesionist într-un mod cuceritor. (mai mult…)


afisTrebuie să ne mândrim că dintre toate țările, România este prima care vede acest nou episod al francizei (cu o săptămâna înaintea premierei americane!), așa că avem un motiv în plus să „propagăm” veștile acum că am beneficiat de acest statut privilegiat pe care îl datorăm Freeman Entertainment, care a devenit un nume respectat pe piața distribuitorilor de film.

The Divergent: Allegiant- Part 1 ne vine de la Lionsgate, un producător ce a excelat în blockbustere și francize dacă ne gândim că tot de la ei ne-au venit și Twilight, Hunger Games și RED 1&2, și care acum l-a desemnat pe regizorul Robert Schwentke să pună în pagina cinematografică un alt bestseller al Veronicăi Roth. (mai mult…)


Triple 9M-am bucurat de vizionarea de ziua internațională a femeii ca un copil lăsat de capul lui la un film cu pac pac! Așa cum credeam că va fi…Un film cu împușcături și cu ceva vânătăi! Asta în ciuda bunului renume al australianului John Hilcoat (The Proposition, The Road și Lawless, ca să amintesc doar ultimele trei văzute și reușite) care și-a început cariera  regizand  clipuri pentru Nick Cave & the Bad Seeds, Einstürzende Neubauten, Siouxsie & the Banshees, Manic Street Preachers, Bush, Placebo, Suede, Depeche Mode, HIM, Muse și mulți alții. (mai mult…)


Poster CC.inddDacă e să te iei după numele regizorului francez-Louis Leterrier- care a semnat regia pentru Now You See Me (2013), The Incredible Hulk (2008) și The Transporter (2002) poti crede că vei vedea un film de acțiune cu spioni și urmăriri spectaculoase. Asta s-a dorit, cred, până în momentul în care a intrat în scenă Sacha Baron Cohen, ca scenarist, producător și actor. Și așa s-a dus dracului toată presupunerea! Și dacă știi câte controverse a stârnit actorul fără teamă de penibil și apt pentru orice nebunie, abia atunci hotărăști dacă vrei să vezi Grimsby au ba. (mai mult…)


AfisChiar astăzi treceam în revistă la radio numele unor actori de primă mână care au primit nominalizări la Oscar, dar nu l-au câștigat…încă! Printre aceste nume era și cel al lui Ralph Fiennes, un personaj care se simte în largul lui în teatru, dar și la Hollywood. În 1994 era nominalizat pentru rolul secundar din Schindler’s List, dar Academia l-a preferat pe Tommy Lee Jones pentru interpretarea din The Fugitive, iar în 1997 a fost propus pentru interpretarea contelui Laszlo de Almásy din The English Patient, (filmul a luat Oscar), dar rolul pianistului David Helfgott jucat de Geoffrey Rush în Shine a fost mult mai convingător pentru membrii onoratei adunări cinematografice. E și chestie de noroc, de ce filme sunt la concurență, de felul în care se votează pentru apărarea fiecărui domeniu din care membrii Academiei americane fac parte, de gusturi, de lobby, șamd (mai mult…)


Gods Of EgyptAcum dacă e să fiu sinceră (ca întotdeauna!) mă aşteptam să fiu puţin dezamăgită de film, suprasaturat de efecte speciale, prea opulent ca scenografie şi costume, prea ca la …zei!

Şi când colo la locul faptei, povestea mitologică devine cât de fantastică trebuie să fie cu ajutorul CGI, Egiptul zeiesc este exact aşa cum trebuie să fie, iar costumele îţi taie răsuflarea şi îţi fură ochiul, precum o defilare de brand celebru în săptămâna modei de la Milano. Aşa că mi-am reprimat preconcepţia cu care venisem, şi i-am mulţumit în gând lui Alex Proyas (egiptean naturalizat în Australia!) pentru inspiraţie şi concepţie regizorală, căci am de ce: el este cel care a făcut şi The Crow, ultimul film al lui Brandon Lee, împuşcat mortal chiar pe platourile de filmare în 1994, apoi îi suntem recunoscători- noi fanii- pentru fabulosul documentar Best of Sting: Fields of Gold, îl aplaudăm frenetic pentru I, Robot şi avem palmele deja umflate când pomenim de Knowing, care e acceptabil. Acum Gods of Egypt, cu un scenariu ok, cu dialoguri sprinţare, cu un strop de ironie, cu o tonă de învaţăminte şi cu o concluzie pozitivă ce salvează happy endul de banal, vine să ne cucerească prin simplitatea sofisticată pictural, prin rigoarea cu care este construit ca o poveste mitologică, dar şi ca una iniţiatică, şi mai ales de iubire. Căci în esenţă, dincolo de trimiterile la legendă, la mit şi la epopee, filmul este povestea unei iubiri excepţionale care transcende chiar şi moartea. (mai mult…)