Posts Tagged ‘Geoffrey Rush’


Dacă vrei să ai satisfacţii cinefile garantate, e musai să nu te duci la vizionare cu un orizont al aşteptărilor setat prea sus, asta lăsându-ţi posibilitatea de a te bucura de tot ce îţi oferă filmul, fără a filtra apriori percepţia printr-o sită a prejudecăţilor. Aşa stând lucrurile, filmul vine cu atmosfera lui de aventură action şi cu personajele cunoscute, cărora li se adaugă altele noi, care interesante şi pline de forţă, care neîndeajuns exploatate, dar toate în stare să aducă ceva scenariului care este unul simplu – deci safe.

(mai mult…)

Reclame

Gods Of EgyptAcum dacă e să fiu sinceră (ca întotdeauna!) mă aşteptam să fiu puţin dezamăgită de film, suprasaturat de efecte speciale, prea opulent ca scenografie şi costume, prea ca la …zei!

Şi când colo la locul faptei, povestea mitologică devine cât de fantastică trebuie să fie cu ajutorul CGI, Egiptul zeiesc este exact aşa cum trebuie să fie, iar costumele îţi taie răsuflarea şi îţi fură ochiul, precum o defilare de brand celebru în săptămâna modei de la Milano. Aşa că mi-am reprimat preconcepţia cu care venisem, şi i-am mulţumit în gând lui Alex Proyas (egiptean naturalizat în Australia!) pentru inspiraţie şi concepţie regizorală, căci am de ce: el este cel care a făcut şi The Crow, ultimul film al lui Brandon Lee, împuşcat mortal chiar pe platourile de filmare în 1994, apoi îi suntem recunoscători- noi fanii- pentru fabulosul documentar Best of Sting: Fields of Gold, îl aplaudăm frenetic pentru I, Robot şi avem palmele deja umflate când pomenim de Knowing, care e acceptabil. Acum Gods of Egypt, cu un scenariu ok, cu dialoguri sprinţare, cu un strop de ironie, cu o tonă de învaţăminte şi cu o concluzie pozitivă ce salvează happy endul de banal, vine să ne cucerească prin simplitatea sofisticată pictural, prin rigoarea cu care este construit ca o poveste mitologică, dar şi ca una iniţiatică, şi mai ales de iubire. Căci în esenţă, dincolo de trimiterile la legendă, la mit şi la epopee, filmul este povestea unei iubiri excepţionale care transcende chiar şi moartea. (mai mult…)


MinionsDe departe cel mai aşteptat desen animat al verii, Minionii ne-au încântat cu prezenţele lor drăgălaşe, cu vorbeala lor nostimă, inedită, dar inteligibilă, un fel de esperanto minionez care –nu mă îndoiesc- va face carieră! Aşa că la următorul film vom vorbi toţi minioneza, pentru că până atunci vor fi apărut dicţionare, audiobook-uri, cărţi, DVD-uri, LP-uri cu cântecele şamd.

DictionarIar nouă o să ne placă la nebunie să ne copilărim pe limba lor, pentru că sunt atât de ingenuu scumpi, încât ne vom dori oricâte întâlniri cu întâmplări din lumea lor specială. Şi dacă abia s-a lansat filmul si noi deja ciripim cu “banana” şi “papaya”( mulţumită marketingului care ne-a ţinut alerţi şi ne-a agitat ritmic cu trailere şi veşti proaspete), vă imaginaţi cum va fi după ce poporul va da navală în cinematografe să îi vadă şi să îi asculte. Şi nu numai că vom vorbi minioneza, dar vom şi cânta în această limbă (eu am început să râd din momentul în care tema muzicală a celor de la Universal Studios este interpetată pe mai multe voci de corul maicilor minioneze) (mai mult…)