De departe cel mai aşteptat desen animat al verii, Minionii ne-au încântat cu prezenţele lor drăgălaşe, cu vorbeala lor nostimă, inedită, dar inteligibilă, un fel de esperanto minionez care –nu mă îndoiesc- va face carieră! Aşa că la următorul film vom vorbi toţi minioneza, pentru că până atunci vor fi apărut dicţionare, audiobook-uri, cărţi, DVD-uri, LP-uri cu cântecele şamd.
Iar nouă o să ne placă la nebunie să ne copilărim pe limba lor, pentru că sunt atât de ingenuu scumpi, încât ne vom dori oricâte întâlniri cu întâmplări din lumea lor specială. Şi dacă abia s-a lansat filmul si noi deja ciripim cu “banana” şi “papaya”( mulţumită marketingului care ne-a ţinut alerţi şi ne-a agitat ritmic cu trailere şi veşti proaspete), vă imaginaţi cum va fi după ce poporul va da navală în cinematografe să îi vadă şi să îi asculte. Şi nu numai că vom vorbi minioneza, dar vom şi cânta în această limbă (eu am început să râd din momentul în care tema muzicală a celor de la Universal Studios este interpetată pe mai multe voci de corul maicilor minioneze)
Povestea în sine nu este una spectaculoasă, încadrându-se mai degrabă în tiparul “binele slujeşte răul”, nu “învinge răul”, dar ei- şi cei trei eroi- dar şi poporul minionez ca personaj colectiv- fac toti banii! Aşa că nu e de mirare că lumea îi iubeşte şi suntem asaltaţi de tot felul de produse care le folosesc imaginea: de la jucării de toate felurile, la produse alimentare şi obiecte de marochinărie, papetărie şi toată cohorta de mărfuri conexe ce răsar deîndată ce apare un personaj care “vinde”. Nota 10 pentru marketing-ul acestui produs care a cucerit public de toate vârstele!
Sesizând potenţialul acestor personaje secundare din cele 2 filme “Despicable Me”, producătorii le-au propulsat în prim plan ca urmare a reacţiei publicului care i-a adorat pe minioni spontan şi fără rezerve, 3D-ul făcând totul şi mai spectaculos, scenariul urmând creaturile galbene până în “negura timpurilor” – când având ca filosofie de viaţă slujirea celui mai rău dintre răii pământului, reuşeau să îşi extermine “stăpânii” implacabil, dar cu graţie şi drăgălaşenie, ceea ce ar părea aproape imposibil, dacă nu ar fi vorba de minioni.
Aşa că rămas fără “obiectul adoraţiei”, poporul desemnează trei reprezentanţi – Kevin, Stuart şi Bob- care să găsească şi să se pună în slujba unui personaj negativ redutabil, şi uite aşa o găsesc ei pe Scarlet Overkill, a cărei voce este Sandra Bullock. Alături de ea, îi mai auzim şi pe Jon Hamm (pe care l-am văzut de curând în The Sound And The Fury sau în Million Dollar Arm ), pe Michael Keaton (excepţional anul trecut în rolul din Birdman al lui Alejandro González Iñárritu) şi chiar pe Pierre Coffin, care semnează şi regia alături de Kyle Balda.
Şi în ce circumstanţe ajung ei aghiotanţii lui Gru, rămâne să vedeţi fiecare dintre voi!
Nu vă spun mai mult- sper însă că v-am “cointeresat” deja- şi o să mergeţi cât de curând la cinema să vedeti cu ochii voştri cât pot fi de drăgălaşi, de candizi şi de prostuţi minionii ăştia.
Deopotrivă pentru copii si adulţi, capsulele galbene cu ochi şi ochelari se insinuează în existenţa noastră cu umorul lor drăgălaş şi cu feţişoarele atât de merchandise- friendly, aşa că nici nu băgăm de seamă că suntem mai bogaţi cu o dependenţă şi că nu ne-a ajuns cât am căpătat acum, şi că mai vrem, şi că “tu e bella com la papaya” şi ba-ba-ba-na-naaaa şi po-ta-tooooo. V-aţi prins? (adică aţi fost prinşi – negreşit, fără scăpare, până la capăt !!! hahahaha)
(Ce face heterocromia din minion!!!)
Regizor: Kyle Balda, Pierre Coffin
Scenariu: Brian Lynch
Cu: Sandra Bullock, Jon Hamm, Michael Keaton, Geoffrey Rush, Steve Carell, Pierre Coffin
Radiotopic 