Rocker bătrân cu bucurii muzicale mărunte…sau ediția cu numărul 10 Kavarna Rock Fest

Posted: 03/07/2015 by MarcelPlaton in Festival
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , ,

kavarna-rock-festival-kavarna-2015Așa m-am gândit că aș putea rezuma cele 3 zile de festival de anul acesta din Kavarna, Bulgarian City of Rock’n’Roll. Orașul era acum 10 ani mai degrabă un sătuc, dar datorită unui primar – Tsonko Tsonev – destoinic și iubitor de rock, a ajuns să fie cunoscut nu numai în țara prietenă, dar și peste hotare. La început a fost Kaliakra Rock Fest, apoi Kavarna Rock Fest, dar indiferent de cum s-ar numi mișcarea, el a adus nume ca Heaven and Hell, Motörhead, Manowar, Slayer, In Flames, Alice Cooper, Mötley Crüe, Scorpions, Edguy, Blind Guardian, Dream Theater, Opeth, Glenn Hughes și lista e foarte lungă. Este amic cu David Coverdale, l-a venerat pe Dio (căruia i-a ridicat o statuie în parcul orașului) și e în bune relații cu cei de la Deep Purple. Anul trecut s-a gândit să înființeze un muzeu dedicat heavy-metal-ului, numit Kmetal, în care cei curioși pot vedea chitare cu autograf, fotografii cu artiștii care au trecut prin Kavarna, un album de aur –Burn- al grupului Deep Purple, semnat de Glenn Hughes sau miniatura statuii lui Dio, cea de care vă pomeneam. Numărul eolienelor crește, festivalul e deja un brand și totuși numele prezente la ediţia cu numărul 10 nu au fost spectaculoase.

Sincer, din lista anunțată cu destul de mult timp înainte, am fost tentat de Unisonic, UFO și mai ales de Twisted Sister- din cauză că la tobe era Mike Portnoy. Îi văzusem în 2006, la prima ediție, a fost amuzant, dar atât!

UnisonicUnisonic este un supergrup format din Michael Kiske (ex. Helloween), Dennis Ward și Kosta Zafiriou (Pink Cream 69) la care s-a adăugat Mandy Meyer (ex Asia, Gotthard). În 2011 a sosit Kai Hansen și minunea a fost gata: 2014 a fost anul apariției celui de-al doilea album, iar numărul concertelor a fost în creștere. La Kavarna au fost câteva momente stânjenitoare cu microfonul vocalistului (mi-a adus aminte de un alt episod similar într-un cort de la Sziget Festival când și lui Zak Tell de la Clawfinger îi intra în reacție microfonul și nu se mai auzea), probleme cu monitoarele , dar până la urmă Kiske a trecut elegant și ironic peste acestea. Cântarea a fost una care s-a dezvoltat de la o piesă la cealaltă, Kiske sunând din ce în ce mai uns, iar cele două coveruri Helloween – March of Time şi I Want Out – anunţând apropierea despărţirii de public.La sfârşitul show-ului a fost anunţat că toboşarul Kosta Zafiriou a cântat pentru ultima oară cu băieţii „unisonici” şi că va deveni impresarul trupei, postul lui devenind vacant! Aşa că, baterişti din toată România, dacă vă reprezintă muzica Unisonic, purcedeţi la trimiteri de demo-uri!

WithinHeadlinerii primei zile au fost olandezii de la Within Temptation, care au închis seara cu un show profesionist, cu vizualuri inspirate, sunet foarte bun si joc de lumini perfect potrivit cu muzica de pe scenă şi cu o Sharon den Adel care atrage privirile, nu numai urechile.

UFObandphoto2015High ResoA doua zi m-a găsit pregătit pentru UFO şi Twisted Sister! Formula de cântat a celor de la UFO a fost următoarea:3+2, adică trei englezi (Phil Mogg-voce, Andy Parker-tobe, Paul Raymond-keyboards) şi doi americani (Vinnie Moore- chitară şi Rob de Luca – bas). Vocalistul (în vârstă de 67 de ani) ar fi putut face şi o carieră ca DJ sau povestitor: are o voce calmă de prezentator de emisiuni pentru oameni dornici de documentare. Două melodii au fost cântate de pe noul album, Conspiracy of Stars: Run Boy Run şi Messiah of Love, cea din urmă foarte bine primită de publicul festivalier şi pe care o consider cea mai reuşită de pe LP.

twistedsisterwithmikeportnoyband2015_638Şi pentru că au fost prezenţi la prima ediţie de festival în 2006, cei de la Twisted Sister au făcut onorurile şi la ediţia aniversară! Deşi în luna martie AJ Pero, bateristul grupului, s-a stins pe când era în turneu cu Adrenaline Mob, salvarea a venit din partea prietenului Mike Portnoy, care a acceptat să ducă la bun sfârşit turneul de adio al lui Dee Snider&Co. Înainte de intrarea trupei pe scenă s-a auzit It’s a Long Way to the Top (If You Wanna Rock ‘n’ Roll) şi asta m-a făcut să mă gândesc că acest turneu, numit „Forty and F**k It”,reprezintă de fapt un rămas bun al unei trupe, care a muncit (şi a suferit) mult până să ajungă să fie respectată! Deşi mulţi îi încadrează în curentul glam, Dee Snider anunţă de fiecare dată că ei cântă rock’n’roll( ăsta este şi mesajul melodiilor You Can’t Stop Rock ‘n’ Roll sau I Believe in Rock ‘n’ Roll).

DeecuSotoPe tot parcursul concertului am văzut cum Portnoy a reuşit să dea forţă tuturor compoziţiilor Twisted Sister, iar împreună cu Dee, căruia văzându-i mişcările şi auzindu-i vocea, cu greu îi dai 60 de ani, să emane spre spectatori efluvii de energie. Jeff Scott Soto a alergat de la Burgas să îi vadă pe băieţi şi chiar să se fotografieze alături de ei.

PortnoycuDeeFără să aibă accese de personalitate, Mike Portnoy s-a comportat ca un adevărat component Twisted Sister, reuşind nu numai să intre în chimia grupului, dar şi să pară că e cu ei de când lumea. După solo-ul de tobe din Burn In Hell şi piesa I Wanna Rock, m-am retras, pierzând bis-ul, dar pregătindu-mă de revenirea în ţară. Am plecat cu oareşce strângeri de inimă, că mai e un an până la viitoarea ediţie şi sunt deja cu gandul la ce trupe ar putea fi invitate în 2016.

Din câte îmi amintesc, anul 2007 a beneficiat de cea mai solidă distribuție de trupe, așa că eu eram convins că ni se pregătește ceva măreţ la editia aniversară …dar nu s-a întâmplat și asta din cauza fondurilor alocate evenimentului, din cauza sărăciei generale, din cauza programului unor grupuri (foarte încărcat pe perioada festivalurilor de vară) sau poate și din cauza selecţiei trupelor. Nu au mai fost bani nici de ecranele de pe margine (de fapt, din 2010 au cam dispărut) și nici gazonul nu mai era impecabil ca în edițiile anterioare. Deși sponsorii Tuborg și Jägermeister ar duce cu gândul la o bunăstare materială, mai bine era pe vremea când tronau afișele cu Kamenitza. Și totuși de ce insist să merg? Răspunsul este unul simplu și îl dezvolt în câteva propoziții:

-Văd mulți oameni de vârsta a treia care pur și simplu întineresc la aproape orice acord venit dinspre scenă. Deși stau pe scaune și în tribune, îngână textele pieselor ca pe niște incantații.

-Vin foarte mulți părinți cu copii (ei semnează o declarație pe propria răspundere, în caz de evenimente neplăcute) care dansează, se joacă, dorm pe izoprene și în saci de dormit. Se predă ștafeta următoarei generații și asta mă bucură.

-Participanții la festival sunt pașnici, glumeți și chitiți să se bucure de concerte.

-Printre familiile de bulgari se află și zeci de români care se se simt bine la acest eveniment muzical şi alături de care „disec” fiecare moment artistic.

La final îmi vărs şi eu oful: Dalboka nu mai este ce a fost: prețuri mai mari, porții mai mici, coadă mare și așteptare la masă peste limita suportabilului (chiar dacă am avut rezervare). Este pentru a doua oară, în două luni, când se întâmplă acelaşi lucru, prima dată fiind de 1 mai şi a doua oară la sfârşitul lui iunie. Sunt midii mai bune pe plaja din Kavarna şi restaurante cu prețuri excelente mai jos de hotelul familial Venera.

Long Live rock’n’roll!

kavarna-001

Reclame
Comentarii
  1. Ce bine le zici…Bade…parca ti-ar placea muzica rock(hihihi).

    Apreciază

  2. Nu stiu cine-i No Stress media..io am scris!!! C.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s