Posts Tagged ‘RoImage 2000’


Ride Along 2Comedia lui Tim Story este capitolul 2 al aventurilor năzbâtioase ale lui Ben Barber ( Kevin Hart) și ale detectivului James Payton ( Ice Cube), în filmul acesta aproape cumnați și parteneri ad hoc într-o aventură gogonată cu traficanți și politicieni venali. Unul dintre ei este Benjamin Bratt, pe care nu îmi dau seama de ce nu îl vedem mai des, căci are tot ce îi trebuie: look, talent, carismă. (mai mult…)


Point BreakTrebuie să recunosc de la început că am o preconceptie (pe care mă tot străduiesc să mi-o reprim) privitoare la remake-uri, așa că am abordat cu precauție acest film. Din fericire el are destule virtuți pentru ca minusurile să nu devină acute, și –cu siguranță- se va afla printre preferintele publicului român. De ce? Pentru felul în care a fost îmbunătăţită și adusă în prezent versiunea primordială , regizată de Kathryn Bigelow, singura regizoare ce deține un Oscar- aducându-i-se o plus valoare sesizabilă. (mai mult…)


The Danish GirlV-aţi întrebat vreodată ce face dintr-un film oarecare o producţie memorabilă? Eu da, şi am ajuns  la concluzia (subiectivă) că emoţia pe care o transmite este vinovată de upgradarea asta! Nu scenariul în sine, nu felul în care este cinematografiat, nu efectele ci, pur si simplu ce îţi transmite filmul, felul în care te face să vibrezi, să rezonezi sau să te revolţi, să empatizezi sau să îţi pui probleme, să înţelegi sau să rejectezi. Totul este în emoţia aceea, în putinţa ca o ficţiune să ne mişte şi să ne impulsioneze, iar acest The Danish Girl o face cu prisosinţă! În fapt este unul dintre filmele pe care le-am aşteptat, pentru că ştiam povestea reală, dar mai ales pentru că aflasem că în tulburătorul  dublu rol Einar/Lili îl vom vedea pe Eddie Redmayne, care ne-a făcut să ovaţionăm felul în care l-a interpretat pe Stephen Hawking anul trecut în The Theory of Everything – pentru care a luat şi un Oscar. (mai mult…)


Vacanta cu de toate

Atât distribuția cât și echipa de la Babysitting, filmul din 2014, semnat Nicolas Benamou și Philippe Lacheau, au revenit pentru o continuare în aceeași formulă atât de folosită în reţeta americană. Prima parte a avut cu adevărat succes, în Franța fiind vândute, la acea vreme, peste două milioane de bilete.

Vorbeam la sfârșitul vizionării cu un prieten care mi-a spus că pare o comedie închinată camerei GoPro, așa cum în 2004 David R. Ellis a făcut filmul Cellular, ca o odă telefonului Nokia 6600 (şi eu am pus botul atunci şi mi l-am cumpărat, iar nevestica și fetele îmi spuneau: Ți-ai luat borțosul!). (mai mult…)


Steve Jobs

Mă aşteptam la mult de la Danny Boyle,  fără însă să intuiesc cum va centra un scenariu atât de dificil şi sensibil precum acesta care îl are ca personaj principal pe Steve  Jobs, totul pornind de la ecranizarea biografiei omonime  a fondatorului Apple. Walter Isaacson (fost redactor şef al revistei Times și director general al CNN,  dar și CEO-ul Institutului Aspen) a realizat peste 40 de interviuri, timp de doi ani, cu Jobs, și a discutat cu peste o sută de persoane din anturajul acestuia. Așa că biografia a ajuns bestseller înainte de a fi publicată!

(mai mult…)


SECRETUL

De mult n-am mai văzut un policier atât de bine “organizat” , care să mă tensioneze și să mă mențină în stare până la final! O face cu măiestrie Billy Ray, acum la primul film de regizor după ce a scris scenariile pentru The Hunger Games, Suspect Zero, Captain Phillips și Sinatra, care o să apară în curând, și evident acest elaborat Secret In Their Eyes, care reușește să ne captiveze. Nu doar povestea este cea care intrigă și motivează atenția spectatorului, ci mai ales substratul ei, atât de migalos manufacturat scriitoricește încât abia la o discuție post vizionare sau la o revenire asupra filmului se revelează din starea lui contrasă și îți pune noi probleme. Și sunt cu duiumul: de la cele de morală, la cele deontologice, de la cele de politică la acelea de protocol operațional, totul într-o întrețesere de planuri subsidiare ce ne aruncă în zona trăirilor umane. Și atunci vorbim despre prietenie, iubire, furie, neputință, durere, groază, disperare, nevoia de a împărtăși sau vinovăție. Este așadar un demers artistic al sentimentelor profund umane care câștigă în valoare prin faptul de a fi fost gândit global și scris cu talent de acest nou apărut regizor, Billy Ray. (mai mult…)


By Michaela

PE MALUL MARII

Filmul acesta se află pe lista aşteptărilor mele guvernate de curiozitate, dacă nu pentru alt motiv, măcar pentru acela de a vedea unde o să ţintească regizoarea Angelina Jolie, după Unbroken de anul trecut- un film notabil care mi-a confirmat bănuiala că doamna Pitt ar putea avea stofă de “director”. Ca actriţă am valorizat-o în Gia, Girl Interrupted (pentru care a luat şi Oscar) şi Changeling al lui Clint Eastwood, restul rolurilor nefiind într-atât de ofertante ca să o scoată în evidenţă. Aşa că pentru o producţie gândită, regizată şi jucată de ea, cum este By The Sea, orizontul aşteptărilor mele era foarte sus, fiind aproape sigură că va vira către filmul de artă, un teritoriu care îţi oferă largheţea să stăpâneşti scenariul cu alte mijloace decât în filmele curente. Şi încă mai cred că asta a fost intenţia ei, însă fructificată necorespunzător, prea redundantă şi în simboluri şi în sugestii-metafore, prea absconsă într-o retorică a durerii contrase care prelungeşte mult prea mult suspansul devoalării “traumei”. Cu toate că distribuţia este tentantă, de la Brad Pitt la Richard Bohringer, la Melanie Laurent şi doamna Pitt însăşi, diluarea scriptului neîngăduit de mult pentru a putea păstra interesul, teatralizarea excesivă şi faptul că filmul pur şi simplu “nu curge”, nu ne inserează în nici un fel în poveste, după cum nici măcar episoadele hilare cu impărtăşirea plăcerii voyeurismului nu reuşesc să o  facă. (mai mult…)


The Last Witch Hunter - approval

Regizorul Breck Eisner, responsabil de noua producţie cinematografică în care joacă Mark Sinclair Vincent, poreclit Diesel din cauza surplusului de energie de care dădea dovadă în cluburile unde era angajat ca bouncer, era un necunoscut acum 10 ani (dar era fiul fostului directorul executiv al companiei Disney, Michael Eisner) pe când atrăgea atenţia cu comedia Sahara, şi olecuţă mai răsărit acum 5 ani pe când făcea  horror-ul The Crazies. Aşadar ştie să şi glumească, dar ştie să şi sperie! Aşa şi Vin Diesel: poate să fie amuzant sau dur, luptător sau mare amator de jocuri video (în special de Dungeons & Dragons, pe care-l „exersează” de prin 1980). Se poate spune că s-au împăcat precum sacul şi peticul! Adică Vin Diesel se potrivea ca o mănuşă într-o producţie ce abundă în CGI, vrăji (şi vrăjitoare), preoţi (fără încercări de exorcizare), dar care, culmea, nu are vigoare. (mai mult…)


Crimson afis

Aşteptam filmul acesta convinsă fiind că nu are cum să nu mă uimească un Guillermo del Toro, şi m-a uimit. Pelicula – deşi este un horroruţ- adică nu tocmai genul meu predilect, este frumos construită, poate puţin superfluuă ca script- puţin prea previzibil. Magician al supranaturalului, Guillermo reconfirmă însă faptul că e un cineast cu o viziune globală, calibrând perfect miraculosul cu macabrul, imaginea cu scenografia de excepţie, fiorul şi scenele sângeroase cu izbăvirea prin iubire. Şi chiar dacă la prima vedere scriptul nu ne ia cu asalt, construcţia în sine a peliculei este cea care ne vrăjeşte şi ne lăsăm conduşi în poveste şi de sugestia narativă, dar mai ales de detaliile înşirate genial, care ne poartă pas cu pas către finalul- previzibil . Filmul este un alt pretext pentru o istorioară puţin macabră şi puţin metafizică, pusă în scenă cu mijloace stilistice ce poartă fără dubiu amprenta lui del Toro. (mai mult…)


Everest
Am vizionat acest film pe care îl anticipam și pe care îl trecusem deja pe lista acelora care nu trebuie ratate în această toamnă și –sincer- am primit mai mult decât mă așteptam.

În primul rând am avut bucuria să partajăm această vizionare cu un invitat deosebit, alpinistul Alex Găvan, care ne-a decodat puțin din ce înseamnă alpinismul în plan spiritual și fizic, cum poți face față provocărilor muntelui și cât de improprie e exprimarea clasică “a cuceri un vârf”, mărturisind că în proporție de 70% ceea ce vedem în film este autentic. (mai mult…)