Posts Tagged ‘review’


afis-2

E normal să îţi doreşti miraculosul în viaţă , după cum e la fel de normal să nu ştii unde să îl găseşti! Dar dacă vei merge să vezi Fantastic Beasts, ai o şansă să înţelegi că totul e în poveste! Aşa că e de ajuns să îngădui magiei să intre în viaţa ta, să crezi că dincolo de realitatea anodină există şi altceva, o lume fantastică în care operează –paradoxal- cam aceleaşi legi! Aşa că prietenia, dragostea, loialitatea reprezintă aceleaşi valori şi în această dimensiune a fabulosului. Fantastic Beasts este –fără îndoială- o creaţie uimitoare, un film care te urmăreşte după vizionare şi al cărui reverb se face simţit cu şi mai mare acuitate la o revizionare, căci filmele de suflet trebuie şi sunt neapărat revăzute iar şi iar…

(mai mult…)


afis

Cred că filmul acesta, o dramedie într-o energie benignă şi luminoasă, este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu doar pentru că subiectul este nostim în aparenţă- căci esenţa este de un tragism copleşitor- dar mai ales pentru că povestea conţine toate datele ca să farmece şi să ne rămână în memorie, făcându-ne să ne dorim să-l revedem cândva. Scenariul lui Nicholas Martin – privilegiat de-a dreptul la primul lui lung metraj de colaborarea cu un regizor de mare talent precum Stephen Frears- pleacă de la un personaj real, căci Florence Foster Jenckins a existat în realitate, ca şi povestea ei aproape ireală, ce i- a adus titlul de “soprana cu cea mai oribilă interpretare”.  Căci deşi am putea-o defini drept afonă, Florence ajunge să cânte- e adevarat într-un spectacol unic- pe una dintre cele mai celebre scene ale lumii- Carnegie Hall.

(mai mult…)


Screen_Shot_2016-07-15_at_3.40.37_AM_3 (1)

Excelent marchetat precum toate producţiile Marvel, Doctor Strange ne uimeşte în mod absolut la capitolul efecte speciale, aproape în acelaşi fel în care o făceau –deschizând însă drumuri – Matrix, Atlasul norilor sau Avatar. Evident că nu inovează însă în mod absolut, dar imaginativul este spectaculos, ca şi povestea în sine, una cu magi şi magie, care e veche de cât timp există lumea.Aşa că de la a fi un chirurg briliant, dar un om stăpânit de ego şi condus de orgoliul supradimensionat, doctorul nostru ajunge forţat de un accident să caute soluţii în zona disciplinelor spirituale, a esoterismului şi magiei, care îi deschide căi inimaginabile. Călătoria lui iniţiatică ce translează lumile, ce sondează microcosmosul şi macrocosmosul, este una dureroasă, în care trebuie să-şi abandoneze egoul şi să îşi înveţe puterile, dar care îi aduce aproape cunoaşterea într-un mod nebănuit.

(mai mult…)


afis

Michaela spune:

Filmul este fără îndoială unul din categoria „simplu-complicat”, asta pentru că deşi nu propune un scenariu cu volute şi întortochieri majore, reuşeşte să livreze o poveste adâncă în ceea ce priveşte înţelesurile, asta nefăcându-l mai facil ca mesaj, dar nici criptându-l în vreun fel particular.  E un echilibru aproape perfect ce rezidă în maniera de cinematografiere a lui Dennis Villeneuve, ce are ştiinţa rară de a pune în pagină personaje, istorii, întâmplări, situaţii- toate credibile într-un mod absolut. (mai mult…)


afisTrebuie sa recunosc din start, că topul personal al filmelor de război s-a modificat după vizionarea filmului regizat de către Mel Gibson- Hacksaw Ridge-și asta datorită subiectului, inspirat de un caz real, a efectelor și a casting-ului. Referitor la acest ultim aspect am fost plăcut impresionat de distribuirea în roluri atipice a câtorva actori și aici îi voi aminti pe Vince Vaughn (deseori prezent în comedii ușoare, de genul Dodgeball, Wedding Crashers sau Break Up), în acest film interpretând rolul sergentului Howell, apoi Andrew Garfield, din valul nou de om păianjen, cu rol principal în povestea de război, talentatul Hugo Weaving (faimosul agent Smith din Matrix), în pielea unui soț cu grave tulburări de comportament după revenirea din război și Rachel Griffiths pe care am remarcat-o în Six Feet Under, în Hacksaw Ridge având rolul mamei personajului principal. (mai mult…)


poster

Ultima creaţie a lui Radu Jude porneşte de la textele lui Max Blecher şi livrează un film spectaculos, dens, cu o structură deosebită, care poate fi şi narativă, şi explicativă, dar şi cheia a ceea ce ne propune scenariul. Cu o atmosferă de epocă ilustrată sonor si captată vizual într-un mod special, INIMI CICATRIZATE ne trimite cu gândul la sanatoriul lui Remarque din Trei Camarazi, dând concomitent citate din filmele geniale ale lui Mircea Daneliuc.

(mai mult…)


afis

Aparent am putea crede că un scenariu despre un contabil, o meserie ultrarespectabilă şi ofertantă, dar cam anostă, nu ar fi tocmai ceva care să ne uimească, să ne ţină cu sufletul la gură şi să ne dea adrenalina care- poate, unora dintre noi le lipsea. Şi totuşi asta se întâmplă în acest film semnat de Gavin O’Connor, cel care în 2011 ne dăruia The Warrior ( nominalizat la Oscar), o dramă intensă cu Nick Nolte şi Tom Hardy , dar şi excelentul serial The Americans, cotat cu 8,2 de public, după ce tot în 2016 ne-a mai propus şi Jane Got a Gun, o acţiune-dramă-western, cu Natalie Portaman, Joel Edgerton, Ewan McGregor şi Ricky Lee.

(mai mult…)


index

Când spui Edward Zwick accesezi imediat un palier al cinematografiei de excelenţă, căci el este creatorul unor filme de acum antologice: Legends of the fall din 1994, cu o distribuţie stelară- Anthony Hopkins, Brad Pitt, Aidan Quinn, Julia Ormond,  The last Samurai din 2003 în care Tom Cruise face un rol de excepţie alături de Ken Watanabe, Blood Diamond din 2006 cu Leonardo DiCaprio, Jennifer Connelly şi Michael Sheen, până la Defiange, Love and Other Drogs şi Pawn Sacrifice- filmul atât de subtil al înfruntării legendare dintre campionii la şah Bobby Fisher şi Boris Spassky, în care îi vedem pe Toby Maguire, Liev Schreiber şi Peter Sarsgaard.

(mai mult…)


la_fille_inconnueFiecare creație a fraților Dardenne ne introduce într-un univers special în care ei fac regulile, urmărindu-și cu o tenacitate uluitoare țelurile artistice. Într-o simbioză rară, Jean Pierre si Luc ne propun de fiecare dată o emoție ce expandează gradual și ne problematizează cu o temă ce ne rămâne în minte. (mai mult…)


afisCum să faci un film într-o manieră simplă și care să te facă să urli de furie? Păi…vorbești cu tânărul regizor Jeff Nichols, alegi o întâmplare adevărată și îl lași să scrie și scenariul. Loving este un film despre un cuplu interrasial ce înfrunta lumea în…1958. Am pus punctele de suspensie pentru că deși în prezent căsătoriile dintre persoane din rase diferite tind să devină o obișnuință, tot există probleme pe care un asemenea cuplu va fi nevoit să le înfrunte, cu toate că de la povestea familiei Loving au trecut aproape 60 de ani. (mai mult…)