În imaginarul colectiv al fanilor Star Wars, galaxia foarte, foarte îndepărtată a devenit de mult un fel de muzeu interactiv: intri, faci două poze cu nostalgia, recunoști un sunet de sabie laser și ieși convins că ai retrăit copilăria. Cu The Mandalorian and Grogu, Jon Favreau are inteligența — și modestia — de a nu încerca să reinventeze mitologia. El știe că publicul nu mai cere o nouă religie pop, ci un film care să funcționeze: să aibă ritm, farmec, explozii și două personaje pe care să le iubești înainte ca genericul final să se stingă.
(mai mult…)
Poți să spui orice despre Rogue One: că-ți place, că nu-ți place, că seamănă, că nu seamănă, că are coloană sonoră excelentă sau că este dezamăgitoare, dar nu poți spune că este la fel sau mai slab realizat ca episodul șapte, în primul rând pentru că e o altă poveste. E ca și cu votul din România: am ajuns să-l alegem pe cel (care credem că e) mai puțin corupt. Adică, răul cel mai mic! Așa și cu acest non episod; nu-l poți compara cu Star Wars: Episode IV : A New Hope, care a însemnat lovitură de baros pentru întreaga omenire cinefilă, dar poți în schimb să îi apreciezi părțile bune. Și are destule, pe care le voi aminti fără să vă stric plăcerea de a merge la cinematograf. 
Radiotopic 