Posts Tagged ‘recenzie’


Sincer, abia ecranizarea asta este un horror autentic, care mă face să mă strâng în mine ca o pupilă lovită de lumină! Căci The Circle- (un simbol al perfectiunii) este în fapt o firmă care propune o societate hibridă, distopică, bazată pe un experiment al unor minţi megalomanice ce îşi doresc controlul panterestru! Iar de aici încolo, filmul lui James Ponsoldt mi-a înghesuit simultan în minte imaginile şi ideile terifiante din The Captive, sau Nerve, sau Snowden, sau câte şi mai câte altele, toate dădătoare de fiori reci pe şira spinării!

(mai mult…)


Nu de multe ori am avut ocazia în ultima vreme să găsesc un film care să mă cucerească iremediabil de la prima vizionare, pe care să îl găsesc perfect din toate punctele de vedere, care să mă problematizeze și să îmi dea de gândit în măsura în care a reușit să o facă Perfetti Sconosciuti, pe un scenariu și în regia lui Paolo Genoveze, ce pare să aibă deopotrivă condei și baghetă!

(mai mult…)


Evident că filmul ăsta era aşteptat cu mare interes de tot mapamondul, curios să vadă cum va cârmi Vin Diesel în noua formulă, fără regretatul Paul Walker. Şi trebuie să spun că F(elix) Gary Grey – mai degrabă regizor de videoclipuri – o face aici di grande, căci mai action de atât nu îmi amintesc să fi văzut ceva până acum! Aşa că nu e de mirare că la final genericul curge minute în şir, iar numai la efectele speciale sunt sute, daca nu mii de oameni care au făcut câte ceva pentru ca filmul să iasă aşa, adică într-un mare fel!

(mai mult…)


Strumfii ăştia par a fi bucuria momentului, într-atât sunt de drăgălaşi, năzbâtioşi şi nostimi, aşa că nu ne rămâne decât să-i alegem ca opţiune de vizionare, pentru că e câte ceva de văzut şi gândit pentru fiecare, orice vârstă ar avea.Şi poate nu ştiaţi că micile creaturi albastre au apărut pentru prima oara prin…1958!! Le-a imaginat Peyo şi le-a publicat iniţial în Le Journal de Spirou, pentru ca adevărata notorietate să vină abia în 1981, după ce studiourile Hanna and Barbera au dat startul serialului animat care avea să aibă 256 de episoade  difuzate până în 1990. Au urmat apoi şase filme, care au inovat la rândul lor şi au ţinut alertă atenţia celor mari şi mici asupra nostimelor fapturi albastre cu codiţe pufoase ca de iepuraşi. (mai mult…)


Don’t think it! Don’t say it!

De ce, Faye Dunaway? Si de ce chiar si , Carrie-Anne Moss? Doua nume importante ale ecranului care se regasesc pe genericul acestui Bye-Bye Man, care le-a livrat doua roluri din care nimeni n-ar fi putut face minuni, oricât de mare ar fi fost şi strădania şi talentul! Şi atunci de ce să accepte să joace într-un film plin de clişee- deşi ideea bine exploatată- cea a halucinaţiilor, a pornirilor netratate medical care au dus la tragedii precum masacrul din 1999, de la liceul Columbine- ar fi fost îndeajuns de ofertantă pentru un scenariu notabil? (mai mult…)


Cine ar fi crezut în 2014, când Cristophe Gans a venit cu o reinterpretare a acestei poveşti ( pelicula încheia festivalul de la Berlin un an mai târziu), că în 2017 o să avem o reeditare a celebrului film de animaţie din 1991, de această dată în variantă live-action, dar păstrând acelaşi libret minunat şi aceeaşi poveste? Eu, sincer nu, dar văzând acum pelicula, mă declar- a nu ştiu câta oară vrăjită de basmul în care iubirea învinge orice, ca o putere supremă ce este!

(mai mult…)


V-aţi întrebat ce anume face ca un film să devină unul antologic? Un scenariu de valoare pe care să îl “instrumenteze” un regizor genial, o distribuţie trăznet, o imagine impecabilă sau costume şi scenografie de vis? Şi eu mi-am pus întrebarea asta şi am ajuns la concluzia că e vorba de toate astea plus încă ceva pe deasupra: câtă emoţie este în stare să livreze pelicula, în aşa fel încât să ne amprenteze şi să nu ne mai putem extrage din siajul acesta care ne preia şi nu ne mai scapă nicicând.

(mai mult…)


 

Filmul ăsta este unul care o să fie inclus fără probleme în grilele tuturor televiziunilor, şi o să-l vedem la nesfârşit, pentru că dincolo de orice, răspunde unor cerinţe necesare şi suficiente pentru producţiile de categoria B: are ceva acţiune, e cu bătăi şi împuşcături, cu politişti corupţi şi traficanţi, în distribuţie se regăsesc actori cunoscuţi şi are un final mulţumitor, care încheie ori pontos, ori lasă loc pentru o continuare. Asa că din postura unei atari producţii, Sleepless are o construcţie într-atât de previzibilă încât o să îi facă pe mulţi să se umfle în pene că “intuiesc” scenariul mai ceva ca mama Omida! Iar ăsta e un atu la public, oricare ar fi acela.

(mai mult…)


index

Spectaculos la modul absolut, cu imagini miraculoase plasate într-un peisaj el însuşi parcă personaj al poveştii, Kong- Insula Craniilor este destinat să uimească şi să dinamiteze barierele dintre genuri, căci este rând pe rând action movie, adventure, mistery, SF şi drama, totul amalgamat iscusit de Jordan Voght- Roberts, cu experienţă mai degraba în televiziune, dar care, iată, pare să fi dat lovitura cu această nouă versiune a sagăi regelui Kong.

(mai mult…)


ana-mon-amour-334404l-1600x1200-n-edc42a19

Acest nou film semnat de Călin Perer Netzer reuşeşte să fie surprinzător de la primele secvenţe, începând abrupt şi azvârlindu-ne în desfăşurare fără să ne pregătească în vreun fel, cu toate că mai apoi intriga se ţese relativ lent, stratificându-se treptat. Inspirat construit pe osatura unor şedinţe de psihoterapie, Ana, mon amour porneşte de la romanul lui lui Cezar Paul Bădescu şi valorifică acest text într-un scenariu pe care acesta îl partajează cu Călin Netzer şi cu talentata şi plurivalenta Iulia Lumânare, actriţă, scenaristă şi producătoare.

(mai mult…)