Don’t think it! Don’t say it!
De ce, Faye Dunaway? Si de ce chiar si , Carrie-Anne Moss? Doua nume importante ale ecranului care se regasesc pe genericul acestui Bye-Bye Man, care le-a livrat doua roluri din care nimeni n-ar fi putut face minuni, oricât de mare ar fi fost şi strădania şi talentul! Şi atunci de ce să accepte să joace într-un film plin de clişee- deşi ideea bine exploatată- cea a halucinaţiilor, a pornirilor netratate medical care au dus la tragedii precum masacrul din 1999, de la liceul Columbine- ar fi fost îndeajuns de ofertantă pentru un scenariu notabil?
Răspunsurile sunt şi previzibile şi simple: din plictiseală, lipsă de bani, curiozitate sau promisiuni făcute de actori unor producători/regizori cu cine ştie ce ocazie. Bugetul acestei productii este unul mititel pentru SUA, măricel pentru România, dar cel mai important aspect (chiar mai important ca filmul în sine, nu-i aşa?) este cel al triplării încasărilor în câteva săptămâni de la lansare. Asta înseamnă că din punct de vedere comercial pelicula s-a achitat mai mult decât onorabil! Căci până la urmă ce tot mă încăpăţânez eu să tot pomenesc de belgianul Fabrice Du Welz (acum serios…căutaţi Vinyan, Calvaire şi Alleluia!) şi de horror-ul ca film de artă, dacă tot producţiile de categoria B bagă banii în buzunarele celor din branşă! Doar trăim într-o societate de consum, iar valoarea este de-acum…nişată!
Clar e că utilizarea schemelor predefinite ale genului horror- zgomotele şi scârţâielile la care încă mai sar unii din scaune, vocile tenebroase şi apariţiile pe fugă ale unor boogie men- funcţionează încă, bine merci. Şi chiar dacă ai efecte făcute de un băiat descurcăreţ, dar care lucrează ieftin de acasă şi nu apelezi, nu neaparat la ILM, dar la companii serioase pe bugete copioase, tot merge treaba. Aşa că, horror-ul se va vinde chiar şi când e prost jucat, prost cinematografiat şi cu efecte speciale de toată jena, căci apetitul pentru adrenalină al publicului pare a fi insaţiabil, aşa că de ce să nu li se livreze dacă “e cerere” pe piaţă? Este un principiu fundamental al comerţului şi funcţioneaza implacabil din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Deci, tragem o concluzie: nu tot ce e vechi e depăşit!
Ce e de admirat totuşi la această producţie este faptul că nu face risipă de sânge, filmul capătă pe alocuri tuşe melodramatice, şi cred că ar fi fost o reuşită dacă regizoarea Stacy Title ar fi avut inspiraţia să compacteze totul în realizarea unui scurt metraj.
Iar elementul perdant al acestui film e că nu prea e film de groază, so: Bye Bye horror movie!
Regizor: Stacy Title
Scenariu: Jonathan Penner, Robert Damon Schneck (autorul romanului „The Bridge to Body Island” )
Cu: Douglas Smith, Lucien Laviscount, Cressida Bonas, Faye Dunaway, Carrie-Anne Moss, Doug Jones
Radiotopic 