
Alien: Covenant văzut de Michaela:
N-aş putea să afirm că Alien se află printre filmele mele preferate, deşi imi place SF-ul, dar un Ridley Scott nu este de ratat, chiar dacă ştii că te asteapta scene “tari” şi sânge din belşug…dar şi o poveste care te pune pe gânduri de fiecare dată, şi personaje care leagă şi/sau dezleagă întâmplările. Aşa că, m-am îmbărbătat înainte de vizionare doar cu gandul la dublul rol al lui Michael Fassbender, curioasă să văd cum or să arate acum extratereştrii. Şi am văzut…parţial, căci -recunosc- am cam stat şi cu mâna la ochi, atunci când scenele de înfruntare între exploratori şi alien-i se derulau ameţitor , într-o sarabandă de lupte inegale, ce se termina invariabil în favoarea creaturii extraterestre- un adevărat predator, care îşi urmăreşte implacabil scopul. (mai mult…)
Don’t think it! Don’t say it!
Sezonul filmelor de groază este mereu deschis, nu e un moment anume care să fie adecvat, așa că depinde numai de dispoziție! Eu am avut chef de un film horror, dar nu am ieșit devastat de spaimă de la Incarnate, produsul lui Brad Payton (Cats and Dogs 2: The Revenge of Kitty Galore, Journey 2: The Mysterious Island, San Andreas), un regizor tânăr, mai cunoscut datorită producțiilor cuminți și chiar dedicate copiilor. Poate aici e buba: nu a dorit să sperie convingător, să nu îi afecteze pe minori și să nu se mai bucure, mai ales cei din Canada, de Dr. Super Pantaloni. 


După ce am văzut trailer-ul filmului The Other Side of the Door nu mă așteptam la vreo creație de maestru, ci la o producție mediocră, cu actori fără cărți de vizită impresionante pentru acest gen, un regizor perseverent, dar fără inspirație, un scenariu la care te aștepți și scene pe care le-ai văzut de zeci de ori în filme din acest capitol al groazei. Sincer, am obosit să văd aceleași ”scheme” sau aceleași locuri pe unde sălășluiește răul: păduri, temple, camere întunecate, dulapuri și paturi. Nici măcar șamanii, prafurile halucinogene și gândacii care îți atacă mâncarea, nu îmi mai trezesc fiori! 

