Posts Tagged ‘Horror’


Alien: Covenant văzut de Michaela:

N-aş putea să afirm că Alien se află printre filmele mele preferate, deşi imi place SF-ul, dar un Ridley Scott nu este de ratat, chiar dacă ştii că te asteapta scene “tari” şi sânge din belşug…dar şi o poveste care te pune pe gânduri de fiecare dată, şi personaje care leagă şi/sau dezleagă întâmplările. Aşa că, m-am îmbărbătat înainte de vizionare doar cu gandul la dublul rol al lui Michael Fassbender, curioasă să văd cum or să arate acum extratereştrii. Şi am văzut…parţial, căci -recunosc- am cam stat şi cu mâna la ochi, atunci când scenele de înfruntare între exploratori şi alien-i se derulau ameţitor , într-o sarabandă de lupte inegale, ce se termina invariabil în favoarea creaturii extraterestre- un adevărat predator, care îşi urmăreşte implacabil scopul. (mai mult…)


Don’t think it! Don’t say it!

De ce, Faye Dunaway? Si de ce chiar si , Carrie-Anne Moss? Doua nume importante ale ecranului care se regasesc pe genericul acestui Bye-Bye Man, care le-a livrat doua roluri din care nimeni n-ar fi putut face minuni, oricât de mare ar fi fost şi strădania şi talentul! Şi atunci de ce să accepte să joace într-un film plin de clişee- deşi ideea bine exploatată- cea a halucinaţiilor, a pornirilor netratate medical care au dus la tragedii precum masacrul din 1999, de la liceul Columbine- ar fi fost îndeajuns de ofertantă pentru un scenariu notabil? (mai mult…)


incarnate-poster-romanaSezonul filmelor de groază este mereu deschis, nu e un moment anume care să fie adecvat, așa că depinde numai de dispoziție! Eu am avut chef de un film horror, dar nu am ieșit devastat de spaimă de la Incarnate, produsul lui Brad Payton (Cats and Dogs 2: The Revenge of Kitty Galore, Journey 2: The Mysterious Island, San Andreas), un regizor tânăr, mai cunoscut datorită producțiilor cuminți și chiar dedicate copiilor. Poate aici e buba: nu a dorit să sperie convingător, să nu îi afecteze pe minori și să nu se mai bucure, mai ales cei din Canada, de Dr. Super Pantaloni. (mai mult…)


images

În primul Purge regizorul James DeMonaco i-a ”fraierit” pe Ethan Hawke și pe Lena Headey, în al doilea nu a mai reușit pe nimeni , iar în al treilea ne-a fraierit pe noi! 2-1 pentru James! Cum a reușit acest lucru? Simplu! A venit cu o idee dementă: cum ar fi să avem 12 ore pe an în care putem să facem ORICE (la acest capitol intrând jaf, omor, viol) și să nu putem fi pedepsiți? Awesome, ar zice scelerații! De fapt, acest lucru se întâmplă în lume, fără să declari oficial 12 ore pe an de epurare! Și atunci , e mai bine să disciplinăm America (pentru că despre ea e vorba în această purificare)?

(mai mult…)


afis

Poate nu știați că în 2013, Conjuring  obținea 319 milioane de dolari din încasările internaționale, la un buget estimat la 20 de milioane. Apoi povestea inspirată de evenimente reale nu putea decât să facă ”valuri” prielnice unei producții horror, de vreme ce perechea Patrick Wilson și Vera Farmiga a intrat atât de bine în pielea investigatorilor paranormali, Ed (care s-a stins în 2006) și Lorraine Warren (care încă trăiește), încât devenea aproape de neratat ocazia să fie exploatată la maximum această mașinărie de făcut bani.

(mai mult…)


10 Cloverfield Lane

Urmărind același tipar al unor destine puse față în față cu lupta de supraviețuire post atac chimic și invazie extraterestră, acest 10 Cloverfield Lane nu este Cloverfield 2 și nici o urmare a filmului din 2008, regizat de Matt Reeves, în care personajele principale erau interpretate de Blake Lively, Mike Voghel și Jessica Lucas, alături de o distribuție numeroasă care populează un New York destructurat de un cutremur îngrozitor. De fapt filmul se restrânge la doar trei personaje și evoluează în mare parte în interiorul unui buncăr, acțiunea demarând abrupt cu o punere în scenă a genericului, inovativă și demnă de un thriller care promite. Fără să se oblige la ceva, dar livrând de fiecare dată roluri de toate calibrele, întinderile sau culorile, John Goodman vrăjește camera din nou, prilejuindu-ne o reîntâlnire cu marele lui talent. Cum reușește omul ăsta să fie și zglobiu, și agil la gabaritul lui, nu am reușit să îmi dau seama niciodată, după cum m-a impresionat în egală măsură în partituri comice sau dramatice. Rolul lui din 10Cloverfield Lane nu este unul complicat pentru anvergura actoricească a lui Goodman, dar este o ocazie să îi urmărim mimica și felul în care intră în personaj și comunică stări fie că vorbește, sau doar se expune ochiului camerei. Îi dau replica Mary Elisabeth Weenstead care are un vârf de carieră anul acesta, de vreme ce joaca în 6 filme și John Gallagher Jr actor de seriale ( Law & Order, NYPD Blue) reconvertit la marele ecran, amandoi ținându-i piept onorabil domnului Goodman, care orice ar fi polarizeaza atenția. (mai mult…)


AfisDupă ce am văzut trailer-ul filmului The Other Side of the Door nu mă așteptam la vreo creație de maestru, ci la o producție mediocră, cu actori fără cărți de vizită impresionante pentru acest gen, un regizor perseverent, dar fără inspirație, un scenariu la care te aștepți și scene pe care le-ai văzut de zeci de ori în filme din acest capitol al groazei. Sincer, am obosit să văd aceleași ”scheme” sau aceleași locuri pe unde sălășluiește răul: păduri, temple, camere întunecate, dulapuri și paturi. Nici măcar șamanii, prafurile halucinogene și gândacii care îți atacă mâncarea, nu îmi mai trezesc fiori! (mai mult…)


AfisCând te duci la un horror trebuie să te îngrozești, când alegi un thriller e musai să te sperii! Ce am constatat în timpul vizionării lui The Forest, în regia tânărului Jason Zada (să fim îngăduitori, pentru că e rookie)? Că am vecini de scaun foarte sperioși! La fiecare apariție bruscă de pe ecran sărea vecinul de doi coți! Eu de ce nu săream? Pentru că mă așteptam la așa ceva! Mai ales de la un începător în lung metraje și mai ales de la un bătrân cinefil ca mine care a fost speriat de mic cu Rosemary’s Baby. (mai mult…)


Îţi facem părul măciucă?

Goosebumps - digital poster

Să fie clar de la început: dacă ai peste 14 ani nu vei avea nici un fel de fior, nu ţi se va face pielea de găină (sau după caz, de cocoş). Mai degrabă, vorba lui J Lo din timpul jurizării la American Idol, ai parte de goosies, doar dacă ai până în 7 ani şi atunci întreaga realizare cinematografică are sens. Aşa cum există rating de la ce vârstă se poate urmări un film , ar trebui să existe şi avertizări de genul: dacă ai până în şapte ani te vei distra de minune. (mai mult…)


Crimson afis

Aşteptam filmul acesta convinsă fiind că nu are cum să nu mă uimească un Guillermo del Toro, şi m-a uimit. Pelicula – deşi este un horroruţ- adică nu tocmai genul meu predilect, este frumos construită, poate puţin superfluuă ca script- puţin prea previzibil. Magician al supranaturalului, Guillermo reconfirmă însă faptul că e un cineast cu o viziune globală, calibrând perfect miraculosul cu macabrul, imaginea cu scenografia de excepţie, fiorul şi scenele sângeroase cu izbăvirea prin iubire. Şi chiar dacă la prima vedere scriptul nu ne ia cu asalt, construcţia în sine a peliculei este cea care ne vrăjeşte şi ne lăsăm conduşi în poveste şi de sugestia narativă, dar mai ales de detaliile înşirate genial, care ne poartă pas cu pas către finalul- previzibil . Filmul este un alt pretext pentru o istorioară puţin macabră şi puţin metafizică, pusă în scenă cu mijloace stilistice ce poartă fără dubiu amprenta lui del Toro. (mai mult…)