Posts Tagged ‘mystery’


Sigur că toată lumea ştie că această păpuşă este prin definiţie o păpuşă „de groază”, iar Annabelle 2 este de fapt un silogism: (aproape) toate filmele de groază sperie, Annabelle e un film de groază, deci Annabelle sperie. Care a fost de fapt momentul apariţiei ei şi în ce condiţii a devenit posedată, veţi afla din această realizare a suedezului David F. Sandberg, care are la activ mai multe scurtmetraje horror şi un singur lungmetraj-Lights Out, din 2016. (mai mult…)

Publicitate

10 Cloverfield Lane

Urmărind același tipar al unor destine puse față în față cu lupta de supraviețuire post atac chimic și invazie extraterestră, acest 10 Cloverfield Lane nu este Cloverfield 2 și nici o urmare a filmului din 2008, regizat de Matt Reeves, în care personajele principale erau interpretate de Blake Lively, Mike Voghel și Jessica Lucas, alături de o distribuție numeroasă care populează un New York destructurat de un cutremur îngrozitor. De fapt filmul se restrânge la doar trei personaje și evoluează în mare parte în interiorul unui buncăr, acțiunea demarând abrupt cu o punere în scenă a genericului, inovativă și demnă de un thriller care promite. Fără să se oblige la ceva, dar livrând de fiecare dată roluri de toate calibrele, întinderile sau culorile, John Goodman vrăjește camera din nou, prilejuindu-ne o reîntâlnire cu marele lui talent. Cum reușește omul ăsta să fie și zglobiu, și agil la gabaritul lui, nu am reușit să îmi dau seama niciodată, după cum m-a impresionat în egală măsură în partituri comice sau dramatice. Rolul lui din 10Cloverfield Lane nu este unul complicat pentru anvergura actoricească a lui Goodman, dar este o ocazie să îi urmărim mimica și felul în care intră în personaj și comunică stări fie că vorbește, sau doar se expune ochiului camerei. Îi dau replica Mary Elisabeth Weenstead care are un vârf de carieră anul acesta, de vreme ce joaca în 6 filme și John Gallagher Jr actor de seriale ( Law & Order, NYPD Blue) reconvertit la marele ecran, amandoi ținându-i piept onorabil domnului Goodman, care orice ar fi polarizeaza atenția. (mai mult…)


Hail, Caesar!Îl semnalam cu surle şi trâmbiţe prin decembrie trecut, şi pomeneam că va deschide Festivalul Filmului de la Berlin- ceea ce, recunoaşteţi, e ceva!- aşa că aşteptam această producţie ca mai tot mapamondul dornic să vadă ce mai scot din joben fraţii Coen, când geniali, când doar inovativi, când în afara normelor, când convenţionali în mod extrem. (mai mult…)


Afis

Michaela Platon:

„The Hateful Eight” sau Tarantino redivivus

Nu au trecut decât 2 ani şi iată-l pe Tarantino reinventându-se (pentru a câta oară ??) cu acest hibrid, western –policier- thriller- comedie neagră, care o să ne bântuie în următoarele zile, săptămâni, până vom fi epuizat starea în care ne introduce, şi ea ciudată ca şi The Hateful Eight însuşi. Dar cum ar putea fi altfel o creaţie Tarantino, decât ieşită din tipare de la început până la sfârşit, slalomând prin genuri, înghesuind personaje şi actori mari într-o distribuţie de fiecare dată de invidiat, şarjând cu un soi special de insolenţă în replici deconcertante, teatralizând, iscând sentimente contradictorii şi blufând, şfichiuind în dialog- toate într-un fel atât de particular, încât l-am defini chiar ”tarantinesc”. Inepuizabile ca imaginaţie scenariile lui sunt elaborate minuţios, dar au şi fluiditatea lucrurilor ce par a veni de la sine, din aceeaşi sursă care a născut şi Reservoir Dogs, Pulp Fiction, Kill Bill, Inglorious Basterds sau Django Unchained. Iar unei inventivităţi de asemenea factură, de geniu am putea spune, i se adaugă o ştiinţă aparte de a scrie personajele special pentru actorii cărora le sunt destinate, de a ţine în mână şi a pune în operă scriptul, şi de a ne uimi la tot pasul cu felul în care amalgamează totul şi scoate din “pălăria” lui de magician al ecranului -ba un iepuraş, ba o cobra, ba un porumbel, ba un crocodil. (mai mult…)