10 Cloverfield Lane

Urmărind același tipar al unor destine puse față în față cu lupta de supraviețuire post atac chimic și invazie extraterestră, acest 10 Cloverfield Lane nu este Cloverfield 2 și nici o urmare a filmului din 2008, regizat de Matt Reeves, în care personajele principale erau interpretate de Blake Lively, Mike Voghel și Jessica Lucas, alături de o distribuție numeroasă care populează un New York destructurat de un cutremur îngrozitor. De fapt filmul se restrânge la doar trei personaje și evoluează în mare parte în interiorul unui buncăr, acțiunea demarând abrupt cu o punere în scenă a genericului, inovativă și demnă de un thriller care promite. Fără să se oblige la ceva, dar livrând de fiecare dată roluri de toate calibrele, întinderile sau culorile, John Goodman vrăjește camera din nou, prilejuindu-ne o reîntâlnire cu marele lui talent. Cum reușește omul ăsta să fie și zglobiu, și agil la gabaritul lui, nu am reușit să îmi dau seama niciodată, după cum m-a impresionat în egală măsură în partituri comice sau dramatice. Rolul lui din 10Cloverfield Lane nu este unul complicat pentru anvergura actoricească a lui Goodman, dar este o ocazie să îi urmărim mimica și felul în care intră în personaj și comunică stări fie că vorbește, sau doar se expune ochiului camerei. Îi dau replica Mary Elisabeth Weenstead care are un vârf de carieră anul acesta, de vreme ce joaca în 6 filme și John Gallagher Jr actor de seriale ( Law & Order, NYPD Blue) reconvertit la marele ecran, amandoi ținându-i piept onorabil domnului Goodman, care orice ar fi polarizeaza atenția.

Filmul este simplu la prima vedere, dar derulează în subsidiar sumedenie de teme baleiând de la morală, psihologie comportamentală, psihanaliză sau patologie, totul întrețesut interesant într-un flux guvernat de un crescendo al tensiunii, care deși nu este acut, te prinde totusi și te duce în scenariu agățandu-te emoțional. Și este chiar uimitor- și o notă bună pentru regizorul Dan Trachtenberg- felul în care exploatează subiectul înghesuindu-l în spațiul limitat al unui buncăr, în care trei personaje își duc existența încercând să relaționeze în pofida ciudățeniei felului în care au ajuns să coabiteze. Iar ceea ce ne incită este atmosfera de incertitudine a scriptului care ne livrează clou-uri cu țârâita, în așa fel încât să nu ne dumirim decât treptat cu privire la statutul, sănătatea mintală, poziția sau intențiile personajelor. Iar cand zicem c-am reușit să o facem, zbang, totul se schimbă și o luăm de la capăt.

10_cloverfield_lane_paramount_winstead.0.0Oricum acest thriller SF o introduce pe Mary Elisabeth Winstead într-un rol principal, lucru valoros pentru o actriță care a evoluat în partituri de mica anvergură. Aici este Michelle, o tânără aflată într-o criză existențială (despre care nu ni se spune însă nimic!) care ajunge prizonieră printr-un concurs de împrejurări ciudate. Nu pot să afirm că joacă prost, dar nici că impresionează în vreun fel, să îi dai replica lui John Goodman fiind in sine o performanță pentru orice tânăr practicant al meseriei. Lui Mary însă pare să-i lipsească ceva, o scânteie, o lumină care să o facă recognoscibilă și demnă de reținut. Partenerul ei de aventură este John Gallagher Jr, care s-a făcut remarcat la inceput prin seriale, pentru ca apoi să aibă ocazia de a evolua pe marele ecran alături de nume precum Jean Reno, Mark Ruffalo, Matt Damon, Bill Murray, Frances McDormand, Anna Paquin sau Richard Jenkins. Îi dorim succes căci pare să aibă substanță pentru mult mai mult decât a făcut până acum, figura lui extraordinar de versatilă fiind un atu deloc de neglijat pentru un actor.

10-cloverfield-lane-image-1Beneficiind de JJ Abrams în postura de producător, 10 Cloverfield Lane este deosebit într-un mod special, păstrând misterul și încercând să înghesuie aluziv teme, ca și când ar fi vorba de un serial, nu de un film, ținând în frâu desfășurarea evenimentelor și dând doar câteva supape prin care să expandeze subiectul, toată această contragere ca artificiu stilistic reprezentând găselnița regizorală care salvează filmul. Și chiar dacă finalul ne devoaleaza lucruri și ne mai dezmeticește, nici el nu e pe de-a-ntregul lămuritor, semn că mai urmează ceva și că această călătorie a lui Michelle continuă cu alte și alte aventuri.

Îndeajuns de tensionat și de interesant încât să capaciteze spectatorul, cu o doză de mister suficientă cât să incite, acest thriller psihologic rămâne însă unul simplu, asta nedeclasându-l valoric în nici un fel.

Recomand așadar această producție distribuită în România de RoImage 2000, care vă va introduce în universul pliat-claustrofobic al unei povești „mici” jucate în registru major, cu destule motive să o rețineți printre vizionările anului 2016.

Regie: Dan Trachtenberg

Scenariu: Josh Campbell, Matthew Stuecken, Damien Chazelle

Cu: John Goodman, Mary Elizabeth Winstead, John Gallagher Jr., Bradley Cooper (voce)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s