Posts Tagged ‘film’


afis

Aflat la primul lui film în calitate de regizor şi co-scenarist- Bradley Cooper livrează cu această melodramă exact cantitatea necesară de love story, spusă cu tonul potrivit, jucată excelent într-o poveste de o simplitate cuceritoare, în fapt o dramă despre cum traumele copilăriei sapă răni insurmontabile în mintea şi sufletul personajului. Şi cu adevărat „a star is born”- căci Lady Gaga este o apariţie excepţională descotorosită de imaginea de produs de marketing – şi care lasa la vedere doar fata frumoasă şi talentată care ne cucereşte pur şi simplu. Căci dincolo de talentul ei incontestabil de cântăreață- este, iată- o actriţă înzestrată care în acest dipol Ally- Jackson face o figură mai mult decât frumoasă, reușind să-i dea o replică de pe poziții de egalitate lui Bradley Cooper- din ce în ce mai rafinat, mai complex și mai profund ca actor.

(mai mult…)


Afis Venom

Nu pot să afirm că filmul lui Ruben Fleischer este unul care inovează genul sau că ocoleşte clişeele, dar este neîndoielnic că „anti-eroul” pare să câştige teren, mai ales în inflaţia de super eroi care a luat cu asalt marile ecrane în ultimii ani. Aşa că punând laolaltă tot ce ar fi de interes pentru un public avizat şi dornic, acest action-adventure- SF- fantasy este un film care te face să pactizezi cu protagonistul, care nu e neapărat de la început unul pozitiv.

(mai mult…)


Câștigătoarele festivalurilor de la Berlin, Cannes și Veneția se văd în Ziua de Aur la Les Films de Cannes à Bucarest 

  • Proiecție eveniment cu Roma, de Alfonso Cuarón

 Ziua de Aur, devenită tradiție la Les Films de Cannes à Bucarest, oferă spectatorilor bucureșteni ocazia unică de a urmări în aceeași zi, unul după celălalt, filmele care au câștigat marile premii în competițiile celor mai prestigioase festivaluri de film din lume: Berlin, Cannes și Veneția.

(mai mult…)


afis 2

Indubitabil avem nevoie de poveste în existențele noastre uneori prozaice, iar orice producţie care ne-o dăruieşte cu talent şi elocvenţă cinematografică este una pe care o îmbrăţişăm spontan. Iar de vreme ce magia este un teritoriu fără frontiere, fantezia asemenea, nu mai e nevoie să argumentăm  felul în care cele două concură pentru a ne atinge sufletele.

(mai mult…)


MV5BNWFiMTYxNTAtZDZlMy00ZmViLWIyYWItY2Y4OWM2Y2YyZWUzXkEyXkFqcGdeQXVyMTE3OTQzMjg@._V1_

Filmul lui Paul Negoescu se înscrie în linia tradiţională a comediilor pe care publicul le iubeşte fără rezerve, la care aderă spontan dintr-o nevoie antrenată în anii comunismului de a râde chiar şi atunci când în viaţă  nu pare să fie loc de amuzament. Iar crezul declarat al regizorului – de a le aduce zâmbetul pe buze spectatorilor- este materializat în această comedie light, permeabilă şi stenică, în care însă problemele existenţiale majore nu sunt ocolite. Căci nu poate fi ceva mai important decât asumarea propriei vieţi cu tot cu o relaţie şi un copil, iar personajul principal – deşi conferenţiar universitar, nu pare să se fi maturizat într-atât încât să ştie ce vrea să facă din şi cu viaţa lui.

(mai mult…)


facebook-851x315-ismael

Texturat la maximum, cu defecte şi hiatusuri, filmul lui Arnaud Desplechin este încă o demonstraţie a faptului că există imperfecţiuni perfecte. Căci pelicula are o logică a ei şi numai a ei, alambicările unui univers interior ce pare al autorului însuşi purtându-ne în lumea asta tragicomică, excesivă dar captivantă, introducându-ne personaje complexe şi paradoxale ce ne conving însă şi ne vrăjesc.

(mai mult…)


Când ai înainte trei filme ale lui Soderberg care au ridicat ştacheta într-un fel anume, e cam greu să găseşti formula care să se încadreze în serie în mod onorabil. Poate doar dacă abandonezi cu totul ideea originală de Rat Pack şi o virezi pe Girl Power, aşa cum a făcut Gary Ross cel talentat, care ne-a bucurat şi cu Seabiscuit, The Tale of Despereax, The Hunger Games sau Free State of Jones, pentru care a scris şi scenariile, după cum a făcut-o şi pentru minunatul BIG al lui Penny Marshall, comedia fantastică în care Tom Hanks strălucea!

download

(mai mult…)


Nu mă interesează că unii or să afirme că anul ăsta a fost inflaţie de tematică LGBT, nici că filme d-astea cu adolescenţi au fost duium , şi nici măcar că prezentul nu vine cu vreo inovaţie de senzaţie – nu-mi pasă! Mă interesează doar că ori de câte ori văd o astfel de peliculă nu pot să nu mă las prinsă de acţiune şi să–mi reamintesc de propria-mi adolescență, fiorii primei iubiri, primul sărut, prieteniile din liceu.

(mai mult…)


După ce în 2014 atrăgea atenţia la Cannes cu White Dog, parabolă ce îi avantaja pe câini în detrimentul oamenilor și era în esenţă o axiomă comportamentală biblică (cu ce măsură măsuri, măsura-ți-se-va!), iată că anul acesta Kornél Mundruczó revine cu acest Jupiter’s Moon, un film despre realităţi cu care ne confruntăm (criza migranţilor) cărora le aplică o grefă de supranatural, cât să ne dea un imbold la fantezie şi un motiv să nu capotăm în lupta cu viaţa.
Şi ca întotdeauna lumea lui Mundruczó este crudă, în ea coexistând antagonic personaje pure (sunt cele care în final restabilesc echilibrul, acordând şanse celorlalţi) dar şi marginali ce îşi urmează doar propriul interes.

(mai mult…)


Într-un adevărat bombardament mediatic după cele 13 nominalizari la Oscar și ceremonia de decernare a Globurilor de Aur, vizionarea acestui film se anunța apriori una incitantă. În primul rând pentru că Guillermo del Toro nu știe să facă filme comune, fiecare dintre producțiile lui mai adăugând încă o valență acestui creator absolut special, și în al doilea – pentru că în lumea asta nebună în care trăim- eu simt permanent nevoia să mă întorc în poveste. (mai mult…)