Cinderella-Widescreen-Wallpaper-cinderella-2015-37820077-1920-1200

Știți deja că îmi plac basmele ecranizate, mai ales atunci când nu încearcă să reinventeze povestea în mod flagrant, făcând din eroinele copilăriei altceva decât sunt: niște fete cu suflet minunat, niște făpturi de lumină care au parte de conjuncturi nepotrivite  din care ies, până la urmă, triumfătoare. Acestea fiind zise, Cinderella lui Kenneth Branagh  ne apare ca un demers solid, riguros – dar păstrând naivitatea narațiunii inițiale, nealterate de întorsături de situație ce pervertesc scenariul, sau fracturând povestea și regândind totul de la o simplă sugestie (așa cum am vazut în Maleficent). Citește restul acestei intrări »


Focus-2015-Movie

I Love You Phillip Morris și Crazy, Stupid, Love au fost două filme care au avut umor, replici scrise bine și chiar învățăminte. De ce amintesc aceste două filme? Pentru că ele au fost realizate de tandemul Glenn Ficarra – John Requa responsabil și pentru Focus, noua producție cu Fresh Prince (Will Smith) și Fresh Meat (Margot Robbie). Citește restul acestei intrări »


Fifty-Shades-of-Grey-Film-t_720x1080

Ce ar putea să facă un cinefil împătimit de ziua lui, altceva decât să vadă…un film? Aşa că mi-am propus să recuperez ceea ce, din varii motive, n-am văzut la timp: filmul  Samanthei Taylor Johnson, care puncta în 2008 cu scurtmetrajul Love You More (al doilea ei film) câte o nominalizare la BAFTA, Cannes și Premiile Academiei Europene de Film, dar şi un premiu la Sundance. Cu Fifty Shades of Grey, Sam vrea să dea lovitura pentru că are un punct de plecare cu potenţial: cărţile Erikai Leonard- best selleruri mondiale, acum pe cale să devină şi franciză cinematografică. Citește restul acestei intrări »


Chappie Poster

M-am așteptat ca Chappie, filmul sud-africanului  Neill Blomkamp (pornit tot de la o ideea de-a sa, dintr-un scurt metraj – Tetra Vaal –  lansat în 2004), să fie un film amuzant și plin de emoție! Culmea, așa și este, dar amuzamentul și emoțiile pot păli în fața stângăciilor și deciziilor regizorale, ca să nu pomenesc de tandemul regizor+nevastă în alcătuirea scenariului. E greu de înțeles, cum când ideile bune vin atât de greu, să le dai cu piciorul și să le tratezi simplist. Ba mai mult, să iei și o actriță cât casa poporului (Sigourney Weaver) și să o pui administrator de depozit de piese de schimb pentru roboți. Cireașa de pe tort, îl distribui pe Hugh Jackman în spatele unui birou pe post de inventator malefic si ușor retardat.

Chappie Hugh Jackman and Sigourney Weaver Citește restul acestei intrări »


afis

Astăzi vreau să vă dăruiesc un film excepțional pe care dacă nu l-ați văzut până acum, îl puteți prinde pe HBO, care a ales să reintroducă pelicula în circuitul difuzărilor.

Recunosc , sunt subiectivă , este filmul vieții mele pe genul ăsta, după cum Baz Luhrmann este geniul regizoral pe care îl admir cu fervoare. Moulin Rouge este mult mai mult decât un musical, este quintesența hollywoodului, filmul care coagulează toate epocile cinematografiei într-un diamant  polișat  fără egal, ca o bijuterie a coroanei filmului din toate timpurile. Pelicula are tot ce îi trebuie pentru a fi o capodoperă, de la scenariul care pornește de la  ideea unui celebru roman – Dama cu camelii – al lui Alexandre Dumas fiul, preluat strălucit și într-un libret de operă -Traviata a lui Giuseppe Verdi, la scenogafia grandioasă, costumele unice sau soundtrack-ul excepțional. Citește restul acestei intrări »


The-Loft-2014-Movie-Poster

Belgianul Erik Van Looy a realizat în 2008 pentru vorbitorii de franceză LOFT, iar șase ani mai târziu  făcându-i-se milă de vorbitorii de engleză  s-a ”autocopiat” cu The Loft (păstrându-l din vechea distribuție pe actorul Matthias Schoenaerts). Citește restul acestei intrări »


JimmysHall_70x100_Cineart_2.indd

Jimmy’s Hall este poate cel mai sincer şi mai adevărat film pe care l-am văzut în ultima vreme, acţiunea lui urmărind destinul real al activistului irlandez Jimmy Gralton, care întors în anii ’20 din Statele Unite, deschide în satul natal un centru cultural pentru tineri, unde aceştia să poată ieşi din rutina, şi unde să înveţe să picteze, să danseze, să cânte şi să aibă păreri despre poezie, politică sau viaţă. Iniţiativa lui este văzută însă ca un act de anarhie culturală ce încearcă să scoată oamenii de sub influenţa şi “protectoratul” bisericii catolice atotcuprinzătoare, iar el este taxat drept communist pentru felul în care îşi manifestă părerile despre lume şi societate. Gralton este însă – în ciuda faptului de a fi un om simplu- unul care crede în dreptate şi nu se sfieşte să spună asta răspicat, într-un mod natural, netrucat, ce ţine de filosofia lui interioară. Citește restul acestei intrări »


De ce eu

După multă vreme cinematografia românească aduce în prim plan un subiect tare, într-atât  de interesant și sensibil încât ar fi meritat o docu-dramă, care să cerceteze și să pună reflectoarele pe un caz controversat: sinuciderea din 2002 a procurorului Cristian Panait. Citește restul acestei intrări »


The Lazarus Effect 1

Regizorul David Gelb, cel care a realizat The Lazarus Effect, s-a născut în Manhattan și încă din copilarie  s-a apropiat de show-urile de pe Broadway, spectacolele Operei Metropolitane și aventurile din universul Marvel. Din 2006 s-a orientat spre proiecte, atât imaginare cât și inspirate din realitate, cel mai reușit din punctul de vedere al criticilor fiind documentarul Jiro Dreams of Sushi. În prezent lucrează la A Faster Horse, un film despre crearea legendarului Ford Mustang, dar și la o serie – Chef’s Table – despre șase bucătari celebri, care va fi lansată anul acesta. Citește restul acestei intrări »


the-woman-in-black-2-angel-of-death-252207l

Se spune că telespectatorii filmelor horror plătesc cu bucurie doar ca să se simtă nefericiți! Eu pot să spun că vin din pură curiozitate să văd răul- pentru că el, prin orice formă, continuă să mă fascineze. În fond a-ți fi frică e ceva normal, a nu recunoaște asta- este însă anormal!

Citește restul acestei intrări »