Michaela crede că:
Nu încape nici o îndoială că dacă scontezi succesul şi nu ai o idee originală, preiei una din viaţa reală, scoţi la înaintare un personaj legendar (sau doua!), distribui nişte actori tari… şi aproape că „ te-ai scos”, şi ca regizor, dar şi ca scenarist. Este şi cazul lui Jonathan Jakubowicz, care ne provoacă printr un scenariu ultraofertant, şi ne prilejuieste o întâlnire intensă cu lumea dură, crudă şi nemiloasă a boxului profesionist, din care alege un personaj legendar- pugilistul panamez Roberto Duran- a cărui săracie dar şi determinare îl fac să răzbată prin viaţă şi îl propulsează în ierarhia elitei boxului mondial.
Imediat după vizionare vorbeam cu Michaela despre talentul remarcabil ca regizor al lui Clint Eastwood și asta pentru că aparent filmul pare ușor (și este) descifrabil, curge lin, pare scurt (are 96 de minute și chiar este cel mai scurt film regizat de Eastwood), are alura unui documentar din genul cu salvări miraculoase și nu cu dezastre în aer. Și totuși l-am văzut cu ochiul, mintea și scurta experiență a unui ofițer nenavigant: am înțeles drama controlorului de trafic (excelent surprinsă în câteva scene rapide), am înțeles îndoiala pilotului când datele citite din dispozitivile de înregistrare ale avionului păreau să contazică deciziile echipajului și am înțeles (chiar dacă nu sunt de acord în totalitate cu ea)și maniera de a ancheta a celor de la agenţia americană pentru securitatea transporturilor (NTSB). 
Ce se întâmplă când te duci la o comedie, te aştepţi doar să râzi, dar în schimb la final eşti contrariat de cum e viaţa şi cât e de uşor e să o „ fentezi” pentru un câştig major? Eşti surprins! Iar dacă în fenta asta e implicat şi guvernul american laolaltă cu traficanţi de arme, albanezi şi doi novici norocoşi…gata scenariul!
