La prima privire am fi tentaţi să catalogam filmul drept unul lejer, cu accente frivole, o comedie uşoară despre nişte mame care au scăpat frâiele, beau, agaţă tipi prin baruri şi fac petreceri dubioase. În realitate el este unul al cărui mesaj e în registru grav, căci trage un semnal asupra felului în care femeile se lasă dominate într-un mariaj, în care acceptă ca să renunţe la ele devenind “proprietăţi”ale soţilor care le folosesc fără scrupule, uitând să le respecte, să le aprecieze şi să le ajute, este despre cum societatea vrea să ne egalizeze, să ne depersonalizeze încadrându-ne în tipare de comportament şi inoculând copiilor de mici diverse şabloane care să îi etaloneze apoi în alte clişee de succes false şi lipsite de fond. Aşa că această comedie este – dincolo de comicul de situaţie şi limbaj destul de comun – o satiră amară care însă dă şi cheia ieşirii din adevărata “nebunie” care este falsitatea, subsumarea idiotizantă faţă de nişte aşa numiţi lideri, în fapt doar nişte bieţi frustraţi loviţi de mania grandorii, care încearcă să iasă din propria lor micime şi neputinţă prin putere.
Radiotopic 