De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen, dar mă bucur din inimă că îmbătrânind (are 78 de ani!) nu a luat-o pe arătură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare și stilate, nu pentru tot tălâmbu’ care o să se uite ca pisica, fără să înțeleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche sau la muzica lui Beethoven. (mai mult…)
Uite un film cu premise îmbucurătoare, dar care până la urmă nu m-a convins pe deplin. Are actori unul și unul : Tom Hopper (Black Sails, Merlin), Ryan Kwanten ( dinTrue Blood, The Right Kind of Wrong), Ken Duken ( care a jucat in Inglourious Basterds), Charlie Murphy ( cel din Philomena, The Village), James Norton ( distribuit in Rush, An Education), Ed Skrein ( din Game of Thrones) și Anatole Taubman (unul dintre personajele din James Bond 007 – Quantum of Solace și The Tudors). (mai mult…)
Vreau sa va propun spre vizionare un film emotionant – 20 Feet from Stardom -care ar trebui vazut de oricine sustine ca este interesat de muzica!
Fiecare film are steaua lui , dupa cum si oamenii au o soarta! Asa ca imi doresc din tot sufletul sa nu polarizeze atentia criticii cine stie ce productie, ca sa ii sufle lui Christopher Nolan Oscarul de sub nas! Caci-indubitabil- Interstellar este un film de Oscar: scenariul care are aproape 3 ore este atat de bine construit si dozat, incat te tine captiv in poveste si reuseste sa te faca sa fii prezent la modul participativ pana la ultimul cadru, finalul nefiind unul siropos, si nici previzibil.
Am iesit de la vizionarea filmului The Horns foarte impacat si nu dracuind, dar nici cantand “ angelic” Aleluia. De ce? Pentru ca la ceea ce ma asteptam, aia am primit. Alexandre Aja realizeaza, la 4 ani de la aparitia romanului scris de Joseph Hillstrom King (unul dintre cei doi fii ai celebrului Stephen King, care semneaza sub pseudonimul Joe Hill), o pelicula care ar fi putut fi mai buna, daca avea un scenariu coerent si actori “mai invatati” (si draci mai barbati), macar de calibrul lui David Morse. Interesanta este numai aparitia coarnelor in crestetul “micutului vrajitor”, care are un efect asemanator cu cel declansat de scopolamina ( un drog care se numeste… respiratia diavolului!), iar intalnirile si atingerile cu oricine se transforma in dezvaluiri ale celor mai ascunse ganduri si dorinte.
Am vazut multe filme la viata mea, de razboi, cu crime, cu armaghedoane, drame, tragedii- de toate. Insa la nici unul nu am plans ca la filmul lui Kornel Mundruczo, regizorul maghiar care este deja o voce distincta a cinematografiei europene.
The Sun is God – J.M.W.Turner (Un geniu…flegmatic 🙂 )
In filmul lui Mike Leigh, pictorul luminii, J.M.W Turner, un peisagist britanic indragostit de mare, este prezentat ca un om care face ceea ce ii place si merge doar acolo unde se simte bine, o filosofie de viata sanatoasa, pe care ar trebui sa o adoptam mai toti. (mai mult…)
Regia: Naomi Kawase
Scenariul:Naomi Kawase
Cu: Makiko Watanabe, Jun Murakami, Hideo Sakaki, Nijirô Murakami, Jun Yoshinaga, Miyuki Matsuda
Cred ca filmul regizoarei Naomi Kawase – Futatsume no mado ( va rog sa ma scuzati pentru accent!) contine cele mai putine dialoguri, din acest festival! Un simplu hmm sau huh poate fi spus in sute de feluri si sa insemne altceva, in functie de context. Hmm inseamna ca nu ai replica, dar ca esti atent la conversatie. Dar poate sa insemne Ce ma fac? Stiu, stiu! Desigur! Bineinteles! Sigur ca da! Aoleu! Of, of, of! Da’ chiar! si chiar propozitie :da, am mancat! sau fraza:eu sunt bine, tu cum esti? E posibil sa fi aparut prima data la indieni sau poate la japonezi, nu se stie originea interjectiei.
Regia: Graham Annable, Anthony Stacchi
Scenariul:Irena Brignull, Adam Pava
Cu: Ben Kingsley, Jared Harris, Nick Frost, Isaac Hempstead Wright, Elle Fanning
Cui i-a placut Coraline si ParaNorman sa se incoloneze cu tot neamul si sa mearga repejor la The Boxtrolls, aceasta fabula frumos construita si desenata, plina de invataminte de valoare, pe care parintii or sa vada ei cum le-or explica alora mici, devreme ce jonglam cu dileme existentiale si morale. Si unde mai pui ca ele nu sunt sugerate, ci apar explicit formulate sub forma unor panseuri dubitative ale unora dintre personaje, care ba se intreaba care e esenta binelui si a raului…ba, ce mai e liberul arbitru in ziua de azi. Asta in conditiile in care povestea este plasata intr-o Anglie post victoriana, intr-un imaginar oras al branzei, unde dobandirea “cascavalului” devine modus vivendi suprem. Bag seama ca si la ei tot asta inseamna expresia “ sa impartim cascavalul”.
Regia si scenariul: Ruben Östlund
Cu: Johannes Kuhnke, Lisa Loven Kongsli, Clara Wettergren
Filmul este construit in jurul acestei idei: ce faci, daca s-ar intampla cutare lucru? Adica, e bine sa ai o lista de cazuri speciale, sa te descurci cu managementul situatiilor de criza, si mai ales sa ramai calm.
Radiotopic 