Sincer , așteptam într-un fel acest film, despre care știam tot atâtea lucruri înainte de vizionare, câte știam și după. Nu pentru că nu mi-a comunicat ninic, sau e un film lipsit de valore. Nicidecum! Dar experimentul lui Lincklater este mai degrabă un studiu de caz, un jurnal de viață , în care Mason – personajul central este acompaniat pe masură ce înaintează în vârstă.
Când alegi să vezi un film cu Jason Statham, nu te aștepți la mesaje subtile, la un studiu al expresiei sau la stări profunde sufletești. Pe vremuri se spunea că actorul este un artist al minciunii. Ei bine, Jason, chiar fără să citească Hemingway sau Wells , ca Denzel în The Equalizer, reușește să practice o artă a adevărului: e natural, se mișcă, aparent, fără efort (ca și Cae Indru, al lui Ioan Dan), e o felină în scenele de luptă sau un sledgehammer când e în full contact. Mai vine câte o fată pe la el și miaună în jurul lui, dar filozofia lui e simplă: bagă tancul în unitate și apoi fuga în permisie sau în altă misiune! (mai mult…)
Ori de câte ori am vorbit despre o ecranizare sau un film bazat pe fapte reale, v-am obişnuit cu o succintă punere în temă menită să vă înlesnească accesul la înţelegerea subiectului! În The Imitation Game sunt descrise întâmplări importante din viața părintelui informaticii și inteligenței artificiale – Alan Turing, dar mai ales aflăm despre rolul excepţional pe care l-a avut în decodarea mașinii Enigma, un demers considerat la vremea respectivă aproape imposibil! (mai mult…)
The difference between once and never is the whole world
Într-o singură zi am ales să văd 3 filme cu Tom Hardy: The Drop, Bronson și Locke. 3 filme, 3 regizori diferiți…primul îl are în distribuție pe regretatul James Gandolfini – e ultimul său rol – al doilea este despre cel mai cunoscut deținut din Anglia și al treilea, despre un om care vrea să facă toate lucrurile bine și să-i mulțumească pe toți. Vă voi spune câteva cuvinte despre ultimul film (dacă există interes, vă voi spune și despre celelalte două): în primul rând e un film cu buget redus, cu un actor răcit (scenariul a fost adaptat pentru un Tom Hardy atins de o viroză exact în perioada cât s-a turnat filmul) care a filmat timp de șase nopți, iar celelalte personaje (de fapt vocile lor), erau într-o cameră de hotel. Și totul a fost gata în nouă zile! Asta da mobilizare pentru a obține un maxim de efect artistic cu minim de buget și timp. (mai mult…)
La 84 de ani (pe 31 mai a.c. va împlini 85 de ani) Clint Eastwood cu siguranță și-a exersat creierul zi de zi, dacă ne gândim că acuitatea cerebrală începe să scadă extrem de lent, chiar începând cu vârsta de 24 de ani- iar el este încă în maxim de potențial…
Trebuie să recunosc faptul că filmul a creat aşteptări, marchetizat fiind la sânge şi cu toate mingile servite de distribuţia frisonantă. Şi totuşi această peliculă ascunde un alt personaj deghizat în regizor, şi anume pe scenaristul creativ care este în fapt şi în primul rând David Koepp. Şi nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, prezint argumente imediat. A început să scrie prin 1990, dar s-a afirmat abia 3 ani mai tarziu cu Jurassic Park, apoi Mission Impossible, alt Jurassic, Spider Man, Panic Room, Indiana Jones si regatul craniului de cristal, Jack Ryan: Shadow Recruit și Snow White and the Huntsman2. Mie însă mi-a plăcut mai degrabă The Paper din 1994 cu Michael Keaton, Robert Duvall şi Glenn Close, în care o echipă de jurnalişti face echilibristică printre dilemele morale, familie şi articolul de Pulitzer care este “the ultimate goal” pentru orice breslaş al redacţiei.
Este un proverb latin care spune așa: “Nu în câte poți face, ci în câte poți îndura stă adevărata putere”. Povestea lui Louis Silvie „Louie” Zamperini, născut în 26 ianuarie 1917 și stins pe 2 iulie 2014 este una incredibilă. Zamperini a fost talentat de mic, dar pe principiul brânză bună în burduf de câine, a avut noroc cu fratele mai mare, care a tras de el să îl orienteze spre ceva ce i-ar putea schimba viața. Și chiar i-a schimbat-o! Tânărul a ajuns până la urmă la Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin (da,da… acelea în care Jesse Owens a câștigat patru medalii de aur chiar la jocurile unde Hitler vroia să dovedească supremaţia rasei ariene) şi, deşi s-a clasat pe locul 8 în finala probei de 5.000 de metri, a alergat ultimur tur de pistă în 56 de secunde, atrăgându-i atenţia lui Adolf Hitler, care a ţinut să îi strângă mâna la finalul cursei și să îi spună: Aha, tu ești ăla cu finishul rapid! (mai mult…)
De mult nu am mai mers la un film cu un orizont al aşteptărilor atât de înalt, şi care să nu fie demolat după vizionare, sau măcar coborât sub limita de la care începi să te uimeşti. Cu Birdman însă am răsuflat uşurată căci nu a fost nevoie să fiu dezamăgită: mi-a oferit mai mult, m-a făcut să mă bucur, dar m-a şi problematizat, şi deşi unii îl cataloghează drept comedie neagră, eu am rezonat la el ca la o dramă. Viziunea lui Alejandro González Iñárritu (regizorală şi de scenarist), inovatoare și îndrăzneată, ne propune o serie de lupte interioare ale personajelor cu ego-urile proprii, fiecare dintre ele apropiind demersul când de un thriller psihologic, când de o parabolă, fiind când o incursiune în lumea teatrului, când o introspecție hilară sau dureroasă, când o dihotomie a personalităţii, când o plonjare în imaginativ. (mai mult…)
Când am auzit cine e regizorul lui Blackhat – Michael Mann – am zis: nu o fi vreun Insider, dar măcar un Heat acolo, de sămânță, sau vreo lentilă anamorfică tot o sa avem.
Când am auzit de titlu și am văzut trailerul m-am gândit: Wow! Să vezi ce ne scoate ăsta ”hecăreala” din cap și ne umple de interpelări sql sau atacuri de tip Cross Site Scripting! Sau poate vom fi sfătuiți să învățăm Linux, Perl sau Python! Adică, nu să dăm flood ca târlanul, ci să devenim Robin ”Hoodzi” ai ciberneticii. Și musai să ne luam un nume şmecher,criptat, ca să știe lumea cine e „barosanul” în această lume virtuală. (mai mult…)
La început a fost Parisul (ce coincidență macabră să pomenesc de Paris, ținând cont de evenimentul sângeros din redacția „Charlie Hebdo” întâmplat acum câteva zile), apoi a venit Istanbulul – mult mai puțin ofertant – iar acum, în a treia parte, Los Angeles este teatrul de operațiuni al story-ului deja clasicizat,”unul împotriva tuturor”. (mai mult…)
Radiotopic 