Zootropolis văzut de Michaela Platon 🙂
Zootropolis este un film Disney clasic, dacă admitem că asta înseamnă o poveste frumoasă, moralizatoare, cu happy end, personaje minunat desenate (și merchandise friendly!), muzică fredonabilă instantaneu și o atmosferă care ți se lipește de suflet orice vârstă ai avea. Așa că e clar „clasic”! Și pe deasupra este și un policier bine temperat, cu dialog deștept și plin de substanță prins într-o fabulă care arată într-un mod deloc flatant către societatea actuală. Politicienii, animale sălbatice sau de ogradă, au aceleași apucaturi venale, șefii aceleași orgolii meschine, funcționarii publici aceeași lentoare și lipsă de interes, vedetele militează pentru diverse cauze, cetățeanul este desconsiderat și manipulat oneros, iar poliția mai capătă uneori niște noi membri care cred încă în adevăr, în justiție și în menirea ei în comunitate. (mai mult…)
Sincer, de Valentine’s sau Dragobete, dacă v-ați hotărât să sărbătoriţi cumva, eu v-aş îndruma către filmele frumoase, cu energie bună, care ne destind şi ne fac să ne întoarcem cu iubire către copilul din noi. Iar la capitolul copilărire, nu văd nimic mai potrivit decât un film cvasi-animat cu… veveriţe. Căci Alvin & Company sunt la fel de “lovable” şi de “cute” ca şi minionii, care ne-au vrăjit prin candoare într-atât încât, de merchandise friendly ce sunt, alimentăm franciza cu aviditatea de a avea unul personal –sub orice formă ar fi el. Aşa că Alvin şi “verdeliţele” mi se pare o alegere potrivită pentru cele 86 de minute de comedie stenică și aventuri veveriţeşti într-o lume care acceptă şi ieşirea din normă, şi iubirea pentru creaturi imaginare vorbitoare şi cântătoare- adică în …ficţiune! 
Radiotopic 