Oricât de bine ar fi realizate aceste ultime doua filme ale francizei (din care Mockingjay 2 o sa apara anul viitor), nu pot intra în competiție cu primele doua parți ale francizei, regizate de același Francis Lawrence, exceptional cineast care ne-a regalat și cu Constantine, I Am Legend, Water For Elephants, Snow White and Seven și Jocurile Foamei Sfidarea din 2013. Citește restul acestei intrări »
Hotărât lucru, ne aflăm sub asediul comediilor romantice, și nu înseamnă că mă și plâng – dacă semnalez. Personal însă prefer comediile de tipul celor scrise și regizate de Nancy Meyers, cu întorsături deștepte din condei, profund originale, care sub aerul aparent frivol aduc în discuție o problematică în registru major. Citește restul acestei intrări »
Trebuie să vă spun din start că m-am dus la filmul ăsta cu așteptările pe care mi le crease trailer-ul, văzut și în cinema (adică expandat pe ecran), dar și pe laptop- pentru ca la vizionaresă descopăr cu totul altceva. Nu este o comedie, așa cum credeam, dar nici o docudramă; pare mai degrabă un fel de studiu de caz, dacă mă gândesc că povestea celor 4 “copii pierduți ai Sudanului” este o infimă bucată din milioanele de drame care s-au consumat în zecile de ani de război. Citește restul acestei intrări »
De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen, dar mă bucur din inimă că îmbătrânind (are 78 de ani!) nu a luat-o pe arătură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare și stilate, nu pentru tot tălâmbu’ care o să se uite ca pisica, fără să înțeleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche sau la muzica lui Beethoven. Citește restul acestei intrări »
Uite un film cu premise îmbucurătoare, dar care până la urmă nu m-a convins pe deplin. Are actori unul și unul : Tom Hopper (Black Sails, Merlin), Ryan Kwanten ( dinTrue Blood, The Right Kind of Wrong), Ken Duken ( care a jucat in Inglourious Basterds), Charlie Murphy ( cel din Philomena, The Village), James Norton ( distribuit in Rush, An Education), Ed Skrein ( din Game of Thrones) și Anatole Taubman (unul dintre personajele din James Bond 007 – Quantum of Solace și The Tudors). Citește restul acestei intrări »
Nu am fost niciodată un împătimit al musical-urilor și nici vreun curios în ceea ce privește poveștile vechi despre șantiere navale sau despre viața docherilor, cum este Last Ship. În schimb poveștile lui Sting din copilărie nu au cum sa nu fie atractive, atâta timp cât acest muzician cu o voce nepământeană, unică, are darul de a atrage ascultătorii de orice vârstă. L-am văzut de 3 ori până acum si m-aș mai duce de cel puțin atâtea ori. Ca și la Peter Gabriel…Dar în cazul lui Sting atracția se bazează pe stările pe care mi le induce, indiferent că interpretează o piesă elisabetană ori un remix pop sau dance.
De mult nu mai văzusem un film cu un ospiciu, şi sinceră să fiu, chiar mi-era dor. Nu de alta, dar am rămas cu o traumă mică (“cinefilică”, nu de alt fel! ) încă de pe la L’enfant Sauvage al lui Truffaut, care a trecut apoi prin The Shout al lui Jerzy Skolimowski, prin 1975 s-a adancit la One Flew Over The Cuckoo’s Nest al lui Milos Forman, ca sa devină ditamai la Shutter Island al lui Scorsese. Citește restul acestei intrări »
Vreau sa va propun spre vizionare un film emotionant – 20 Feet from Stardom -care ar trebui vazut de oricine sustine ca este interesat de muzica!
Fiecare film are steaua lui , dupa cum si oamenii au o soarta! Asa ca imi doresc din tot sufletul sa nu polarizeze atentia criticii cine stie ce productie, ca sa ii sufle lui Christopher Nolan Oscarul de sub nas! Caci-indubitabil- Interstellar este un film de Oscar: scenariul care are aproape 3 ore este atat de bine construit si dozat, incat te tine captiv in poveste si reuseste sa te faca sa fii prezent la modul participativ pana la ultimul cadru, finalul nefiind unul siropos, si nici previzibil.
Aseara am pus punct editiei 2014 a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, o saptamana ofensiva in care am fost asaltati intr-un mod minunat de filmele premiate si care au concurat pe Croisette. N-om fi fost noi acolo, dar si pe Dambovita s-a bucurat lumea, a participat, a comentat, a ras, a plans, s-a indignat, a empatizat, si chiar daca am tremurat la Patria si am scos flacari de cald la Studio, am facut abstractie de vitregiile incintelor si de alte inconveniente, si ne-am concentrat pe film. Minunatul, nepretuitul, inegalabilul FILM.
Radiotopic 