Radiotopic

Nu încape nici o îndoială că documentarul Le Sel de la Terre al regizorilor Wim Wenders şi Juliano Ribeiro Salgado este un film excepţional. Nu doar pentru că încearcă să condenseze în cele 110 minute munca şi creaţia uimitoare a celebrului fotograf brazilian Sebastião Salgado, dar mai ales că o face într-un mod magistral, pe măsura personajului central pe care  nu doar se străduieşte- dar şi reuşeşte să îl creioneze. Filmul este o incursiune în universul creator al unui om cu totul special, care a înţeles de timpuriu că arta poate fi un instrument al schimbării, că angrenarea ei în social poate modifica destine umane şi planetare, poate remodela şi salva, poate fi o soluţie la racilele societăţii de consum, poate dinamita convenţii şi restaura faţa pământului.

Documentat cu fotografiile fabuloase ale lui Salgado şi cu filmari din etape ale vieţii lui în care derula proiectele sale excepţionale, Le Sel de la Terre pare să fi fost predestinat secţiunii Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes, care însăşi pare facută special pentru a primi acest film magnific şi bulversant.

Este istoria de 40 de ani a unui artist exceptional, omul egalând opera în cazul lui Salgado, ceea ce e rar!

O viaţă întreagă a străbătut lumea, continent după continent, acolo unde Planeta mamă sângera, fiind spectatorul unor evenimente majore ale istoriei noastre recente; de la conflicte internaționale la exod şi foamete – la proiecte fotografice  magnifice- omagii picturale închinate frumuseţii naturii.

De la imortalizarea “febrei aurului” cu mii de căutători brazilieni în cea mai mare mină de suprafaţă a planetei, la pompierii luptând cu focul în Orientul apropiat, fotografia lui Salgado este de fiecare dată un spațiu plastic perfect echilibrat care spune o poveste în care omul -în ipostazele lui cele mai tulburătoare- nu este niciodată obiect, ci întotdeauna subiect.

După ce a a fost martorul genocidului din Rwanda, documentându-l practic, Sebastiao îşi pierde  încrederea în umanitate şi dorinţa de a o imortaliza şi se întoarce la rădăcini, în Brazilia, unde începe o alta aventură – redarea vieţii pământului mutilat prin defrişări. În zece ani , familia Salgado a replantat câteva milioane de arbori, pădurea fabuloasă regăsindu-şi suflul, artistul reuşind însuşi să-şi recupereze dorinţa de a imortaliza pământul  într-un omagiu ce va deveni unul dintre reperele istoriei fotografiei: Genesis.

Şi cu toate că doar rarisim un documentar nu devine –măcar pe alocuri- discursiv şi nu te face să pierzi interesul, acest Le Sel de la Terre are o dinamică interioară atât de captivantă, încât te cucereşte iremediabil, fiind pe rând terifiant, magnific, dureros, oripilant, de o frumuseţe dezarmantă şi de o emoţie care înalţă, dar şi flagelează. Şi ce este mai valoros la acest film este că faptul că te problematizează şi îţi dă un impuls să acţionezi, să activezi, că nu e doar un exerciţiu de imagine- ci te angajează în lupta sub stindardul căreia ar trebui să fim, dacă nu toţi, măcar din ce în ce mai mulţi: salvarea umanitaţii şi a planetei.

Excepţionale deziderate aş zice, dar nu şi intangibile atât timp cât avem în Sebastiao Salgado şi opera lui-nu doar un martor al luptelor de supravieţuire date de popoare şi pământuri, ci şi un activist aproape unic prin implicare şi forţă.

Aşadar, vă recomand fără dubiu acest film exceptional, dublu premiat la Cannes şi nominalizat la Oscar, distribuit în România de Independenţa Film.

Regia: Wim Wenders, Juliano Ribeiro Salgado

Cu:  Sebastião Salgado, Wim Wenders, Juliano Ribeiro Salgado, Hugo Barbier, Jacques Barthélémy, Lélia Wanick Salgado